„Nu, Isus Cristos nu a murit pentru păcatele noastre”

gesu-280x154„Isus nu a murit pentru păcatele noastre și, cu atât mai puțin, pentru că aceasta a fost voința lui Dumnezeu, ci din cauza avidității instituției religioase, capabilă să-l elimine pe oricine îi încurcă interesele, fie el și Fiul lui Dumnezeu…”. Cu ocazia Săptămânii Sfinte, pe ilLibraio.it reflecția biblistului Alberto Maggi

 

Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre. Exact acesta este răspunsul pe care îl dăm, în mod obișnuit, celor care ne întreabă cum de Fiul lui Dumnezeu și-a sfârșit zilele în forma cea mai infamantă pentru un evreu, pe instrumentul de execuție al crucii, prin moartea destinată celor blestemați de Dumnezeu (Galateni 3,13).

Isus a murit pentru păcatele noastre. Nu numai pentru ale noastre, ci și pentru acei bărbați și femei care l-au precedat și, deci, nu l-au cunoscut, și chiar pentru întreaga omenire care va veni. Dacă este așa, este inevitabil ca privindu-l pe cel crucificat, cu acel trup care a fost torturat, acoperit cu răni, brăzdat de valuri și cheaguri de sânge, acele cuie care sfâșie carnea, acei spini înfipți în capul lui Isus, oricine să nu se simtă vinovat… Fiul lui Dumnezeu a ajuns pe instrumentul de execuție pentru păcatele noastre! Sentimente de vinovăție care riscă să se infiltreze asemenea unui toxic în profunzimile psihicului uman, să devină ireversibile până în punctul de a condiționa pentru totdeauna existența individului, așa cum știu foarte bine psihologii și psihiatrii, care nu duc lipsă de muncă cu persoane religioase devastate de scrupule și tulburări.

Și, totuși, este suficient să citim evangheliile pentru a vedea că lucrurile stau altfel. Isus a fost asasinat din cauza intereselor castei preoțești la putere, terorizată de ideea de a-și pierde dominația asupra poporului, și mai ales de a-și vedea dispărând bogățiile acumulate în detrimentul credulității persoanelor.

Moartea lui Isus nu a fost cauzată numai de o problemă teologică, ci economică. Cristosul nu era un pericol pentru teologie (în ebraism existau multe curente spirituale care erau în competiție între ele, dar erau tolerate de autorități), ci pentru economie. Crima din cauza căreia Isus va fi eliminat este faptul de a fi prezentat un Dumnezeu complet diferit de cel impus de căpeteniile religioase, un Tată care fiilor săi nu le cere, niciodată, ci le dăruiește, mereu. Economia prosperă a templului din Ierusalim, care îl făcea să fie banca cea mai sigură din întregul Orient Mijlociu, se sprijinea pe impozite, pe ofrande și, mai ales, pe ritualurile de obținere – cu plată – a iertării lui Dumnezeu. Era un întreg comerț de animale, de piei, de oferte în bani, de fructe, grâu, totul pentru onoarea lui Dumnezeu și buzunarele niciodată suficient de pline ale preoților, „câini lacomi, care nu știu să se sature” (Isaia 56,11).

Atunci când cărturarii, cele mai înalte autorități teologice ale țării, considerați magisteriul infailibil al Legii, îl văd pe Isus iertând păcatele unui paralitic, imediat rostesc sentința: Acesta blestemă!” (Matei 9,3). Iar cei care blestemă trebuiau să fie uciși imediat (Levitic 24,11-14). Indignarea cărturarilor poate să pară o apărare a ortodoxiei, în realitate este îndreptată spre salvgardarea economiei. Într-adevăr, pentru iertarea păcatelor păcătosul trebuia să meargă la templu și să ofere ceea ce lista prețurilor pentru păcate prescria, în funcție de gravitatea păcatului, enumerând în mod detaliat câte capre, găini, porumbei sau alte animale trebuiau oferite ca reparație a ofensei aduse Domnului. Iar Isus, în schimb, iartă, în mod gratuit, fără a-l invita pe cel iertat să urce la templu pentru a-și aduce ofranda sa.

„Iertați și vi se va ierta” (Luca 6,37) este, într-adevăr, impresionanta vestire a lui Isus: numai două cuvinte, dar care riscă să destabilizeze întreaga economie a Ierusalimului. Pentru a obține iertarea de la Dumnezeu, nu mai este nevoie să mergi la templu, să aduci ofrande, să te supui ritualurilor de purificare, nimic din toate acestea. Este suficient să ierți și ești imediat iertat… Iar alarma crește, marii preoți și cărturarii, fariseii și saduceii, sunt cu toții îngrijorați, simt că le fuge pământul de sub picioare, până când, într-o dramatică reuniune a sinedriului, organul juridic al țării de cel mai înalt nivel, marele preot Caiafa nu ia decizia: Isus trebuie să fie ucis, și nu numai el, ci și toți discipolii, pentru că nu este periculos numai Nazarineanul, ci doctrina lui, și atâta timp cât va exista chiar un singur discipol capabil să o propage, autoritățile nu vor avea somnul liniștit („Dacă îl lăsăm să continue așa, toți vor crede în el…” (Ioan 11,48). Iar Caiafa, pentru a convinge sinedriul de necesitatea eliminării lui Isus, nu face referire la teme teologice, spirituale; marele preot îi cunoaște bine pe ai săi. Așadar, în mod brutal, ia în discuție ceea ce le stă cel mai mult la inimă, interesul: „Voi nu înțelegeți nimic! Nu vă dați seama că este convenabil pentru voi ca un singur om să moară pentru popor…” (Ioan 11,50). Isus nu a murit pentru păcatele noastre și, cu atât mai puțin, pentru că aceasta a fost voința lui Dumnezeu, ci din cauza avidității instituției religioase, capabilă să-l elimine pe oricine îi încurcă interesele, fie el și Fiul lui Dumnezeu: „Acesta este moștenitorul. Haideți să-l ucidem și vom avea noi moștenirea lui” (Matei 21,38). Adevăratul dușman al lui Dumnezeu nu este păcatul, pe care Domnul, în milostivirea sa, reușește întotdeauna să-l șteargă, ci interesul, conveniența, aviditatea, care ne fac să devenim complet refractari față de acțiunea divină.

 

AUTORUL – Alberto Maggi, frate din Ordinul Slujitorii Mariei, a studiat în Facultățile Teologice Pontificale Marianum și Gregoriană din Roma și la École Biblique et Archéologique Française din Ierusalim. Fondator al Centrului de Studii Biblice «Giovanni Vannucci» la Montefano (Macerata), se îngrijește de răspândirea sfintelor scripturi interpretându-le întotdeauna în slujba dreptății, și niciodată a puterii. A publicat, printre altele: Roba da preti; Nostra Signora degli eretici; Come leggere il Vangelo (e non perdere la fede); Parabole come pietre; La follia di Dio; Versetti pericolosi; Chi non muore si rivede – Il mio viaggio di fede e allegria tra il dolore e la vita, etc.

Pr. Alberto Maggi, biblist, 12.04.2017

Sursa: ilLibraio.it

2 gânduri despre ”„Nu, Isus Cristos nu a murit pentru păcatele noastre”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s