Papa Francisc: «Blogurile care mă numesc eretic? Îi cunosc pe cei care le scriu și nu le citesc»

papa Francisc in miercurea cenusiiFrancisc, adresându-se iezuiților din Chile și Peru: nu, călugărilor care trăiesc asemenea burlacilor bârfitori… 

 

Publicăm în avanpremieră câteva extrase din colocviile pe care papa Francisc le-a avut cu iezuiții din Chile – pe 16 ianuarie – și din Peru – pe 19 ianuarie – în timpul călătoriei sale în America de Sud. Conversațiile au fost transcrise de directorul revistei «La Civiltà Cattolica», pr. Antonio Spadaro, în numărul următor al revistei, care va apărea sâmbătă.

 

Sfinte Părinte, care au fost marile bucurii și marile neplăceri de care ați avut parte în perioada pontificatului?

«Perioada pontificatului este mai degrabă liniștită. Din clipa în care mi-am dat seama de ceea ce se întâmplă în Conclav – o surpriză instantanee pentru mine –, am simțit multă pace. Și până astăzi acea pace nu m-a părăsit. Este un dar al Domnului, pentru care îi sunt recunoscător. Și într-adevăr sper să nu mi-l ia. Lucrurile care nu-mi înlătură pacea, dar, desigur, mă îndurerează, sunt bârfelile. Iar mie bârfelile nu-mi plac, mă întristează. Se întâmplă adesea în lumi închise. Când au loc în contextul preoților sau al călugărilor, mie îmi vine să mă întreb: dar cum e posibil? Tu, care ai lăsat totul, ai decis să nu ai alături de tine o femeie, nu te-ai căsătorit, nu ai avut copii…, vrei să ajungi ca un burlac bârfitor? O, Dumnezeule, ce viață tristă!».

 

Ce rezistențe ați întâmpinat și cum le-ați trăit?

«În fața dificultății nu spun niciodată că e o „rezistență”, pentru că ar însemna să renunț să discern, lucru pe care, în schimb, vreau să-l fac. Este ușor să spui că există împotrivire și să nu-ți dai seama că în acel contrast poate exista și o fărâmă de adevăr. Acest lucru mă ajută și la relativizarea multor lucruri care, la prima vedere, par să fie împotriviri, dar în realitate este o reacție care i-a naștere din cauza unei înțelegeri greșite… Însă atunci când îmi dau seama că există o adevărată rezistență, îmi pare rău, desigur. Unii îmi spun că e normal să existe rezistență atunci când cineva vrea să facă niște schimbări. Celebra expresie „așa s-a făcut mereu” domnește peste tot și este o mare ispită pe care toți am trăit-o. Împotrivirile de după al II-lea Conciliu din Vatican[1], încă prezente, au această semnificație: „a relativiza, a dilua Conciliul. Îmi pare rău și mai mult atunci când cineva se înrolează într-o campanie de rezistență. Și, din păcate, văd și acest lucru. Nu pot nega faptul că există împotriviri. Le văd și le cunosc. Există rezistențe doctrinale. Pentru sănătatea mea mintală eu nu citesc sit-urile acestei așa-numite „rezistențe”. Știu cine sunt, cunosc grupurile, dar nu le citesc, pur și simplu pentru sănătatea mea mintală. Dacă există ceva foarte serios, sunt informat despre acest lucru, ca să știu. Este un regret, dar trebuie să mergem înainte. Atunci când percep împotriviri, încerc să dialoghez, atunci când dialogul este posibil; dar unele rezistențe vin din partea persoanelor care cred că posedă adevărata doctrină și te acuză că ești eretic. Atunci când în aceste persoane, prin ceea ce spun sau scriu, nu găsesc bunătate spirituală, eu pur și simplu mă rog pentru ele. Simt părere de rău, dar nu mă opresc asupra acestui sentiment din motive de igienă mintală».

 

În care reforme vă putem sprijini cel mai bine?

«Cred că unul din lucrurile de care biserica are astăzi mai multă nevoie, iar acest lucru este foarte clar în perspectivele și în obiectivele pastorale ale exortației Amoris laetitia, este discernământul. Noi suntem obișnuiți cu gândirea „se poate sau nu se poate”. Și eu am primit, pe parcursul formării mele, modul de a gândi „până aici se poate, până aici nu se poate”. Nu știu dacă îți amintești de acel iezuit columbian care a venit să ne predea morala la Colegiul Maxim; atunci când a venit vorba despre porunca a șasea, cineva s-a hazardat să întrebe: „Logodnicii se pot săruta?”. Dacă se puteau săruta! Înțelegeți? Și el a răspuns: „Da, se pot săruta! Nu e nicio problemă! Este suficient să pună la mijloc o batistă”. Aceasta este o forma mentis de a face teologie în general. O forma mentis bazată pe limită, ale cărei consecințe le purtăm acum în spinare».

 

Ce să le spun (în Companie) celor care îmbătrânesc și în urma lor văd mai puține persoane?

«Considerând scăderea numărului tinerilor și a forțelor, am putea cădea în dezolare instituțională. Nu, nu vă puteți permite acest lucru. Dezolarea te trage în jos, este o pătură udă pe care o pun peste tine ca să vadă cum te descurci, și te duce la amărăciune, la deziluzie. Eu mă întreb dacă Xaveriu, în fața vederii Chinei fără să poată trece granița țării, a fost dezolat. Nu, eu îmi imaginez că se adresase Domnului spunând: „Tu nu vrei acest lucru, deci, la revedere, e bine așa”. A ales să urmeze drumul care i-a fost propus, iar în acel caz era moartea!… Dar este bine! Asemenea lui Xaveriu în fața porților Chinei, priviți mereu înainte… Știe Dumnezeu!».

 

Aș vrea să ne spuneți câteva cuvinte cu privire la abuzurile sexuale. Suntem foarte marcați de aceste scandaluri.

«Este cea mai mare dezolare pe care biserica o îndură. Acest lucru ne îndemnă la rușine, dar trebuie să ne amintim, de asemenea, că rușinea este un har foarte ignațian. Prin urmare, să luăm această rușine ca pe un har și să ne rușinăm în mod profund. Trebuie să iubim o biserică cu răni. Multe răni… Îți povestesc un fapt. Pe 24 martie în Argentina se comemorează lovitura de Stat militară, a dictaturii, a desaparecidos, și Plaza de Mayo se umple în amintirea evenimentului. În una din zilele de 24 martie, în timp ce traversam strada, era un cuplu cu un copil de doi sau trei ani, iar copilul alerga în față. Tatăl i-a zis: „Vină, vină, vină aici… Atenție la pedofili!”. Ce rușine am simțit! Nu și-au dat seama că sunt arhiepiscopul, eram un preot și… ce rușine! Uneori se extrag „premii de consolare”, iar unii chiar spun: „Priviți statisticile… nu știu… 70% dintre pedofili se găsesc în spațiul familial, al cunoscuților. Apoi în sălile de gimnastică, la piscine. Procentul de pedofili dintre preoții catolici nu ajunge la 2%, este de 1,6%. Nu e apoi chiar atât de mult…”. Dar este teribil chiar dacă ar fi unul singur dintre acești frați ai noștri! Pentru că Dumnezeu l-a uns ca să-i sanctifice pe copii și pe cei mari, iar el i-a distrus. Este oribil! Trebuie să ascultăm ce spune un abuzat sau o abuzată! Vineri – uneori se știe lucrul acesta, iar alte ori nu – mă întâlnesc în mod obișnuit cu unii dintre aceștia. Procesul lor este foarte dur, rămân distruși. Pentru biserică este o mare umilire. Arată nu doar fragilitatea noastră, ci arată, să spunem în mod clar acest lucru, și nivelul nostru de ipocrizie. Este curios: fenomenul abuzurilor a atins și unele Congregații noi, prospere. Acolo abuzul este mereu rod al unei mentalități legate de putere, care trebuie vindecată în rădăcinile ei maligne. Există trei niveluri de abuz care merg împreună: abuzul de autoritate, abuzul sexual și încurcăturile financiare. Banii sunt mereu la mijloc: diavolul intră prin portofel».

 

În ce fel vedeți că Duhul îndeamnă astăzi biserica spre viitor?

«Luați în mână Conciliul Vatican al II-lea, constituția dogmatică Lumen gentium. Vorbindu-le episcopilor din Chile, îi îndemnam la declericalizare. Evanghelizarea este realizată de biserică ca popor al lui Dumnezeu. Nouă Dumnezeu ne cere să fim biserică în ieșire, spital de campanie… O biserică săracă pentru săraci! Săracii nu sunt o formulă teoretică a partidului comunist, ci sunt centrul Evangheliei! Exact în direcția aceasta simt că ne duce Duhul. Există rezistențe puternice, dar pentru mine faptul că apar împotrivirile este semnul că mergem pe drumul cel bun. Altfel diavolul nu s-ar agita să creeze rezistențe».

 

de pr. Antonio Spadaro, 14 februarie 2018

Sursa: Corriere della Sera


[1] Conciliul al II-lea din Vatican s-a desfășurat în perioada 11 octombrie 1962 – 7 decembrie 1965.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s