Rodul predicării discipolilor: confuzie totală și interdicția de a mai vorbi despre el…

Duminica a 24-a de peste an, 13 sept. 2015

Tu ești Cristosul… Fiul omului trebuie să sufere mult – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

 

Isus întreprinde o călătorie foarte lungă și îi conduce pe discipolii săi în nordul extrem al țării, pe teritoriul păgân, la Cezarea lui Filip, departe de mentalitatea iudaică, naționalistă, pentru a vedea dacă discipolii au înțeles ceva.

Dar evanghelistul ne oferă deja o indicație care ne face să înțelegem că pericopa va fi sub însemnul neînțelegerii. De fapt, scrie evanghelistul, pe drum îi întreba pe discipolii săi”. Această expresie, „pe drum”, este aceeași care a apărut în capitolul 4, în parabola celor patru terenuri, pentru a indica semănătura neroditoare.

Sămânța aruncată pe drum este luată imediat de păsări, iar Isus, explicând parabola, spune că aceste păsări sunt „Satana”. Deci este un cuvânt neroditor, pe care Satana îl face să fie neutilizat. Satana în această Evanghelie este imaginea puterii, imaginea succesului, dar să vedem ce spune evanghelistul.

Ei bine, Isus îi întreabă pe discipolii săi: „Lumea cine spune că sunt eu?”. Rodul predicării discipolilor trebuia să fie această imagine despre Isus. Iar răspunsul este dezolant; confuzia totală. „Iar ei i-au răspuns: «Ioan Botezătorul», fiindcă se credea că martirii ar fi înviat repede. „Alții spun «Ilie» – Ilie, violentul profet care trebuia să vină să pregătească drumul Mesiei, „sau «unul din profeți”. Oricum, sunt cu toții personaje care aparțin antichității, trecutului. Nu înțeleg noutatea lui Isus.

Atunci Isus insistă și îi întreabă pe ei: Dar voi – deci întrebarea lui Isus este adresată întregului grup – „cine spuneți că sunt eu?”.

Și îi răspunde un discipol, prezentat cu supranumele negativ, lucru care ne face să înțelegem că răspunsul său este inexact și atitudinea sa va fi în contradicție cu Isus. „I-a răspuns Petru”. Supranumele negativ va fi repetat chiar de trei ori în acest pasaj. Numărul „trei” înseamnă „ceea ce este complet”.

Așadar, pe acest discipol îl cheamă Simon, iar atunci când este prezentat numai cu supranumele său înseamnă că se află în opoziție, sau că îl contrazice pe Isus. „I-a răspuns: «Tu ești Cristosul!»”.

A răspuns bine? Nu pare să fi răspuns bine, pentru că Isus, spune evanghelistul, „i-a certat” – verbul „a certa” este cel folosit pentru a elibera persoanele de demoni – „cu severitate să nu vorbească nimănui despre el”.

Petru nu a răspuns bine. Isus, în această Evanghelie, a fost prezentat ca fiind Mesie, nu Mesia. Articolul hotărât „a” indică faptul că acesta este Mesia cel așteptat de tradiție, cel care va veni să restaureze monarhia, cel care va impune Legea. Isus este Mesie, dar nu Mesia tradiției. Deci, Petru nu a răspuns bine.

Atunci, văzând că nu au înțeles, Isus „a început să-i învețe”, și nu vorbește despre Mesia, ci vorbește despre „Fiul omului”, adică omul în plinătatea sa: exact acesta este idealul de om creat de Dumnezeu. „A început să-i învețe că trebuia să sufere mult și să fie refuzat de întreg sinedriul, de bătrâni, de prezbiteri, de marii preoți și de cărturari și să fie ucis”.

Așadar, planul lui Dumnezeu asupra omenirii, omul care ajunge la plinătatea condiției divine (exact asta înseamnă Fiul omului; Fiul omului este omul care are condiția divină), este refuzat de instituția religioasă, care îl vede ca fiind un pericol pentru propria ei existență.

„Și, după trei zile, să învie. Ținea acest discurs în mod deschis. Petru l-a luat deoparte și a început…”. Este interesant că, așa cum Isus a început să vorbească, imediat și Petru începe. Este imaginea seminței care este aruncată în pământ și pe care păsările vin repede, imediat, și o iau.

Ideologia Satanei, a puterii, îl împiedică pe Petru să primească mesajul lui Isus. „Și a început să-l certe”. Așa cum Isus l-a certat pe Petru, tot așa și Petru îl ceartă pe Isus, ca și cum ceea ce a spus Isus ar fi o idee demonică.

„Dar el, întorcându-se și privindu-i pe discipolii săi”. Deci, Isus îi privește pe discipoli, dar se adresează lui Petru, făcându-ne să înțelegem că întregul grup menține aceeași mentalitate pe care o are Petru. „L-a certat pe Petru”. Iată, verbul „a certa” este repetat pentru a treia oară. „Și i-a spus: «Mergi în urma mea, Satană!»”. Isus i se adresează lui Petru numindu-l Satană. El este Satana pentru că îl ispitește pe Isus, îl ispitește pe Isus definindu-l „Mesia puterii”; este Satana pentru că zădărnicește cuvântul. Este aruncat cuvântul, dar imediat vine Satana. Prin urmare, Isus se adresează Satanei, dar nu o rupe cu el, ci îi spune: „treci înapoi în urma mea”.

Petru trebuie să-l urmeze pe Isus, nu invers.

Și apoi Isus „convocând mulțimea”, dă o veste dramatică: „Dacă vrea cineva să vină în urma mea, să se renege pe sine” – adică să-și renege aceste idealuri de succes și de putere – „și să-și ridice crucea”. Crucea nu este dată de Domnul, crucea nu este luată, ci este ridicată. Omul însuși este cel care acceptă, în mod voluntar, pentru a-l urma pe Isus, pecetea infamiei din partea societății.

Discipolilor care îl urmează pe Mesia cultivând vise de glorie, Isus le spune că, dacă vor să-l urmeze, trebuie să accepte să fie considerați „gunoiul societății”.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblic

 

Marcu 8, 27-35

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s