Duminica a 6-a de peste an, 11 febr. 2018

Lepra a dispărut și el a fost purificat – Comentariul evanghelic al pr. Alberto Maggi OSM

 

Reacția celor prezenți la sfârșitul primei învățături a lui Isus într-o sinagogă a fost că Isus avea autoritate și că învățătura sa era o învățătură nouă, nu precum cea a cărturarilor lor. Care era diferența? În timp ce cărturarii învățau observarea legii lui Dumnezeu, Isus învață primirea iubirii lui Dumnezeu. Și care este diferența? Dacă se învață observarea legii lui Dumnezeu, nu toți reușesc, nu toți pot, nu toți vor să observe această lege și, prin urmare, unii rămân excluși de la iubirea lui Dumnezeu. Dar dacă se învață iubirea lui Dumnezeu, primirea iubirii lui Dumnezeu, acest lucru e posibil pentru toți. Așadar, acțiunea lui Isus, care se dezvoltă în întreaga evanghelie, este faptul că Dumnezeu nu poate fi adus oamenilor printr-o doctrină, nu poate fi exprimat printr-o doctrină, pentru că doctrina devine deja veche din aceeași clipă în care este emisă, având nevoie de reinterpretare, de traducere. Dumnezeu, în schimb, se manifestă prin iubire; tandrețea lui Dumnezeu este limbajul pe care toți îl pot înțelege.

 Ei bine, în încheiere evanghelistul scrisese că „faima”, această faimă a acestei noutăți, „i s-a dus pretutindeni în toată împrejurimea Galileii”. Și iată o persoană marginalizată chiar din cauza religiei. Într-adevăr, religia poate fi uneori de o perfidie pe care nu ezităm să o definim diabolică. Care este această perfidie? Religia afirmă, declară că anumite persoane, din cauza purtării, a comportamentului sau a situației lor, sunt în păcat, sunt impure și sunt deci excluse de Dumnezeu; unicul care te poate elibera de această impuritate este Dumnezeu, dar, fiindcă tu ești în această condiție, nu te poți adresa lui Dumnezeu. Este o cale fără rezolvare, fără ieșire; și aceasta este tragedia multor persoane.

Atunci evanghelistul ne prezintă un lepros anonim. Atunci când evangheliștii prezintă personaje anonime, înseamnă că sunt reprezentative, iar acest personaj reprezintă o persoană care din vina sa – pe vremea aceea se credea că lepra era responsabilitatea omului pedepsit de Dumnezeu pentru anumite păcate grave – se află într-o situație care o face să fie impură. Unicul care o poate elibera din impuritate este Dumnezeu, dar, dat fiind că este impură, nu i se poate adresa. Ei bine, acest lepros a auzit în mod evident de această faimă. Despre ce a auzit? Că Isus nu mai invită la observarea legii lui Dumnezeu, ci la primirea iubirii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dăruiește iubirea sa pentru meritele persoanelor, ci pentru nevoile lor.

Așadar încearcă. Se apropie de Isus și îi cere: „dacă vrei, poți să mă purifici”. Nu cere să fie vindecat; ceea ce vrea el este să fie eliberat de această pecete, de această infamie care îl împiedică să comunice cu Dumnezeu. Ei bine, acțiunea lui Isus este de o profundă compasiune – compasiune înseamnă a comunica viață celui ce nu are viață. „Întinde mâna, îl atinge și spune: «Vreau»”. Faptul că Isus spune „vreau”, înseamnă că legea nu exprimă voința lui Dumnezeu; dar iubirea exprimă voința lui Dumnezeu. Și iubirea vindecă.

„Vreau, fii purificat! Și imediat a dispărut lepra de pe el și el a fost purificat”. Aici evanghelistul ne arată o persoană care nu are niciun merit ca să fie purificată de Dumnezeu, dar are nevoi. Așadar, după cum am spus, Isus nu merge în întâmpinarea meritelor persoanelor, ci în întâmpinarea nevoilor lor. Apoi Isus îl alungă afară. Este straniu, pentru că nu se spune că ar fi un loc închis. Îl alungă repede afară de unde? În mod ideal, din locul sau lăcașul instituției religioase: exact aceasta este cea care te-a făcut să crezi că ești impur, că ești exclus de Dumnezeu. Niciodată Dumnezeu nu te-a exclus de la iubirea sa, ci religia, instituția religioasă te-au exclus; așadar, trebuie să te îndepărtezi de aceasta, trebuie să pleci de aici.

În încheierea acestui episod evanghelistul scrie că „acela”, deci primește mesajul lui Isus, „a ieșit și a început să predice și să răspândească mesajul”. Este primul predicator care există în evanghelii. Primul predicator este o persoană care a fost marginalizată și vestește mesajul. Termenul folosit este literalmente: „mesajul”. Care este mesajul? Nicio persoană din lume nu se poate simți exclusă de Dumnezeu. Iubirea lui Dumnezeu nu recunoaște acele bariere, acele limite pe care religia, sexul, naționalismele le-au inventat. Este exact ceea ce afirmă apoi sfântul Petru, odată ce s-a convertit, când va spune: „Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numim profan sau impur niciun om”. Aceasta este vestea cea bună pe care fostul lepros începe să o proclame pretutindeni.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 1, 40-45

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.