Duminica a II-a a Paștelui – 8 aprilie 2018

După opt zile a venit Isus – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Prima zi a săptămânii este ziua învierii lui Isus. Discipolii s-au obișnuit, au avut inițiativa de a se reuni pentru celebrarea euharistică. Iar capitolul 20 al evangheliei lui Ioan, în aceste versete pe care liturgia de astăzi ni le prezintă, de la versetul 19 până la versetul 31, privește exact semnificația profundă a celebrării euharistice. Euharistia este momentul important, indispensabil și prețios pentru creșterea individuală și pentru creșterea comunității. În acest fragment evanghelistul ne oferă semnificația profundă a euharistiei. Să vedem.

Comunitatea este reunită în prima zi a săptămânii și, scrie Ioan, „a venit Isus”. Ori de câte ori comunitatea se reunește, iată că Isus se manifestă. În această pericopă evanghelistul evită folosirea verbului „a apărea”. Acestea nu sunt apariții, ci sunt întâlniri, sunt manifestări obișnuite ale lui Isus atunci când se reunește comunitatea sa. „Și a stat în mijloc”. Este importantă indicația pe care o dă evanghelistul cu privire la poziția lui Isus. Atunci când Isus se manifestă, se pune în centru. Care este semnificația acestui lucru? Isus nu se pune în fața celorlalți și nici măcar nu se pune mai sus, lucru care ar presupune că unii ar fi mai aproape de el. Nu, Isus se pune în centru. Aceasta înseamnă că în timpul euharistiei nu există ierarhii și importanțe, ci toți sunt egali în jurul lui Isus. Dar, din centru, Isus nu îi absoarbe pe cei ai săi, nu îi atrage spre sine, ci le comunică din acea poziție iubirea sa, potențează iubirea lor pentru a-i trimite, împreună cu el și asemenea lui, spre alții.

Bine. Odată ce Isus se pune în centru pronunță cuvintele care vor fi repetate chiar de trei ori în acest pasaj. „Trei” înseamnă ceea ce este complet, ceea ce este definitiv. „Pace vouă!”. Aceste cuvinte ale lui Isus nu sunt o invitație sau o urare (Isus nu spune: „Pacea să fie cu voi!”), ci un dar. În timpul euharistiei prezența lui Isus comportă un dar. După cum știm, cuvântul „pace” are o semnificație foarte bogată în lumea ebraică, indicând tot ceea ce contribuie la bunăstarea oamenilor. Ei bine, lui Isus îi stă la inimă bunăstarea discipolilor săi și le-o dăruiește.

Dar ceea ce spune Isus nu sunt cuvinte, ci fapte. Într-adevăr, scrie evanghelistul, „zicând acestea”, deci după ce le-a dăruit pacea, „le-a arătat mâinile și coasta”, care poartă semnele pătimirii. Așa cum știm, ordinul de prindere era cu privire la întregul grup al lui Isus. Exact Isus a fost cel care spusese că adevăratul păstor este acela care își dă viața pentru oile sale, iar în momentul prinderii, într-o poziție de forță, le-a zis gărzilor: „Dacă mă căutați pe mine, lăsați-i pe aceștia să plece”. El nu i-a pus pe discipolii săi să-l apere, discipoli care erau gata să-și dea viața pentru învățătorul lor. Nu. Ci chiar el a fost acela care și-a dat viața pentru discipolii săi. Așadar, arătându-le mâinile și coasta, cu semnele pătimirii, înseamnă că acea iubire care l-a îndemnat pe Isus să-și dea viața, viața sa însăși pentru discipolii săi, rămâne pentru totdeauna. Așadar comunitatea… Iată acest dar al păcii, siguranța prezenței unei iubiri a Domnului care este pentru totdeauna, o iubire care protejează, o iubire care cuprinde, o iubire care îi urmează și îi însoțește pe discipolii săi.

Și, într-adevăr, scrie evanghelistul, „discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul”. Experiența de a se simți atât de iubiți… Avem o expresie pe care o folosim în mod colocvial atunci când spunem că suntem în mâinile Domnului. A fi în mâinile Domnului nu este numai etapa finală a unui moment de dificultate, ci este experiența constantă a celui credincios, a comunității creștine. Suntem în mâinile iubirii Domnului. Apoi Isus repetă din nou acest dar al păcii, însă de data aceasta adaugă: „Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine”. Cum l-a trimis Tatăl pe fiul? Pentru a manifesta iubirea sa, tandrețea sa necondiționată, o iubire care nu depinde de meritele persoanelor, ci de nevoile lor. Tatăl nu l-a trimis pe fiul să transmită o doctrină despre el, ci să manifeste iubirea sa, tandrețea sa.

Așadar, Isus spune: „Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine, la fel vă trimit și eu pe voi”. Iată sarcina credincioșilor: a prelungi în lume, prin iubirea lor, însăși iubirea Tatălui și a fiului care a fost revărsată în ei. Și, la fel cum Isus nu a venit să aducă o doctrină despre Dumnezeu, la fel și comunitatea creștină nu trebuie să transmită o doctrină, ci să fie expresia iubirii sale. Cum se exprimă iubirea sa? Prin mângâiere. Mângâierea este un gest de tandrețe pe care toți îl pot înțelege.

Iar de data aceasta „a suflat”. Scrie evanghelistul: „Spunând aceasta”, adică despre mandat, despre capacitatea de a manifesta această iubire a tandreții, „a suflat”. Expresia o găsim în cartea Genezei, în capitolul 2, versetul 7, atunci când vine momentul creării omului. Și le-a zis: „Primiți…”, nu e pe Duhul Sfânt. De ce nu este „pe Duhul Sfânt”? Nu este totalitatea. Isus spusese că el dădea Duhul fără măsură. Din partea lui Dumnezeu comunicarea vieții este fără măsură, măsura o pune numai omul. Acele părți din noi care sunt ocupate încă cu resentimente, ranchiune și egoisme, sunt, toate, părți unde Duhul nu poate să ajungă. Dar acolo unde acest Duh este primit pe deplin se produce un dinamism al iubirii primite și al iubirii comunicate. Cu cât este mai mare capacitatea discipolului de a comunica iubire, cu atât va fi mai mare capacitatea sa de a primi acest Duh din partea lui Dumnezeu.

După aceasta urmează indicația lui Isus despre grațierea păcatelor, care nu este un important privilegiu pe care Isus îl dă unora; nu este o putere pe care Isus o dă unora, ci o responsabilitate pentru toți. Comunitatea lui Isus cu el în mijloc, unde strălucește această iubire, emană lumină. Acelora care trăiesc în păcat (termenul „păcat” indică direcția greșită a vieții și privește, deci, trecutul) și se simt atrași de lumina acestei iubiri și devin părtași ai acestei iubiri, trecutul lor este complet șters. În schimb aceia care (Isus spusese: „Cine face răul, urăște lumina”) rămân în întuneric, se retrag, deși văd lumina acestei iubiri, asupra acestora rămâne, incumbă prezența vinei lor și a păcatului lor. Așadar, după cum spuneam, aceasta nu este o putere pentru unii, ci o enormă responsabilitate a comunității de a fi lumina iubirii Tatălui.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Ioan 20, 19-31

În seara acelei zile, prima a săptămânii, în timp ce ușile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc și le-a zis: «Pace vouă!». Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Iar discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul.

Atunci, Isus le-a zis din nou: «Pace vouă! Așa cum Tatăl m-a trimis pe mine, la fel vă trimit și eu pe voi». Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: «Primiți Duh Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele, vor fi iertate; cărora le veți ține, vor fi ținute».

Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, care se numea „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. Așadar, ceilalți discipoli i-au spus: «L-am văzut pe Domnul!». Dar el le-a zis: «Dacă nu văd în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi pun degetul în semnul cuielor și nu-mi pun mâna în coasta lui, eu nu cred».

După opt zile discipolii lui erau iarăși în casă, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijloc și a zis: «Pace vouă!». Apoi i-a spus lui Toma: «Pune-ți degetul aici și privește mâinile mele! Întinde-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi neîncrezător, ci încrezător!». Toma a răspuns și i-a zis: «Domnul meu și Dumnezeul meu!». Isus i-a spus: «Pentru că m-ai văzut, tu ai crezut; fericiți cei care nu au văzut și au crezut».

Isus a mai făcut înaintea discipolilor și multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în numele lui.

 

Un gând despre „După opt zile a venit Isus

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.