Trupul și Sângele Domnului – 3 iunie 2018

Acesta este trupul meu. Acesta este sângele meu – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

 

 

În relatarea cinei lui Isus evanghelistul Marcu face referire la două tematici: prima este cea a primei alianțe, când Moise a luat o carte, cartea Legii, a citit-o poporului, iar apoi, în semn de încurajare, a stropit poporul cu sângele vițeilor; a doua temă este cea a celor două copartajări a pâinilor și a peștilor: prima pe teritoriu iudaic, a doua pe teritoriu păgân. Să citim ce ne scrie evanghelistul. Ne concentrăm pe versetele principale, ținând cont de faptul că Marcu subliniase că era prima zi a Azimelor, când se mânca acea pâine nedospită, pentru a jertfi Paștele. În această cină nu există nicio referință la cina pascală ebraică. Nu există mielul, pentru că Isus este adevăratul miel pascal a cărui carne va fi necesară pentru a înfrunta exodul, eliberarea, și al cărui sânge va elibera de moarte.

Scrie evanghelistul: „În timp ce mâncau”. Aceasta este o repetare, pentru că evanghelistul a spus deja că erau la cină și mâncau. Dar în prima observație a faptului că erau la cină și mâncau, Isus a anunțat că unul din discipoli, Iuda, îl va trăda. Atunci, repetarea acestui verb, „a mânca”, indică faptul că acesta este răspunsul lui Isus față de trădarea discipolului: urii îi răspunde prin iubire. „A luat”, nu „pâinea”, ceea ce ar fi indicat pâinea azimă, ci „o pâine”. Este pâinea tipic palestiniană, o pâine rotundă, și este foarte important acest lucru. Nu există un animal. Într-un animal există părți mai bune, care erau rezervate persoanelor însemnate. Cartea Legii prescrie, de exemplu, ca pieptul și spata să le fie rezervată preoților. Într-o pâine nu. Este vorba de pâinea tipic palestiniană, o pâine rotundă, care este bună în fiecare parte a ei. Participarea la euharistie elimină ierarhiile și însemnătățile și creează unitate. „Și a recitat binecuvântarea”. Aici evanghelistul face referire la prima copartajare a pâinilor și a peștilor, când Isus a binecuvântat. „A frânt-o și le-a dat-o lor”, deci această pâine pentru discipolii lui, „spunându-le: «Luați, acesta este trupul meu»”. Isus se identifică cu această pâine. Isus îi invită pe discipoli să mănânce, să ia această pâine pentru a-și oferi adeziunea lor față de persoana sa. Nu mai există un sul al Legii, cartea alianței, ci există o persoană față de care să-ți oferi adeziunea deplină.

„Apoi a luat un potir”, și aici se schimbă verbul. Aici nu mai există verbul „ a binecuvânta”, ci „a adus mulțumire”, pentru că în a doua copartajare a pâinilor și a peștilor, pe teritoriu păgân, Isus mulțumește, iar a mulțumi era un verb cunoscut în acea cultură. Atunci, în euharistie, evanghelistul unește binecuvântarea, tipică ebraismului, și mulțumirea, tipică păgânismului. Euharistia nu divizează, ci unește între ele realități complet diferite.

„Și l-a dat lor și au băut toți din el”. În timp ce evanghelistul nu a subliniat faptul că pâinea a fost mâncată, cu privire la potir spune că au băut toți din el. Nu este suficient să ne oferim adeziunea față de figura lui Isus, ci trebuie să acceptăm și ceea ce potirul comportă, adică sfârșitul său. Semnificația a ceea ce este în acest potir ne-o dezvăluie Isus: „Și le-a spus: «Acesta este», nu sângele meu, al alianței, ci „sângele alianței mele”. Isus înlocuiește alianța. Noua alianță nu mai este bazată pe observarea legii, ci pe primirea iubirii sale. În timp ce sângele vițeilor, cu care a fost stropit poporul, era un sânge care cobora peste oameni în mod extern, acest sânge, care este însăși viața lui Isus (sângele în lumea ebraică este viața), se contopește cu persoana, pătrunde în intimitatea persoanei și realizează o fuziune. Evanghelistul realizează ceea ce a anunțat cu privire la activitatea lui Isus. Isus va boteza, va scufunda, va impregna persoanele în Duhul Sfânt, în însăși forța vieții divine. Iată, euharistia este locul unde se petrece această revărsare.

Verbul „a vărsa” aparține unui psalm, psalmul 79, care era citit în noaptea Paștelui și unde se spunea că mânia lui Dumnezeu era vărsată asupra popoarelor. Iată, cu Isus nu mânia lui Dumnezeu, ci sângele său, simbolul revărsării sale, al vieții, va fi vărsat asupra tuturor. Iar Isus încheie spunând că nu va mai bea rodul viței până în ziua când îl va bea nou în împărăția lui Dumnezeu. Adică o nouă calitate a iubirii, care încă nu este la dispoziția discipolilor, pentru că încă nu au înțeles care este iubirea ce-l îndemnă să-și dea viața pentru ai săi.

Încheierea este ciudată. Spune, scrie evanghelistul, „După ce au cântat imnul, au ieșit”. De ce ies? Cartea Exodului interzicea ieșirea în noaptea Paștelui. Iată, comunitatea discipolilor, prin participarea la euharistie, nu mai este legată de Lege, de obediența față de Legea lui Dumnezeu, ci este animată de Duh, iar Duhul ne face să devenim liberi. Acesta este rodul euharistiei.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 14, 12-16.22-26

În prima zi a Azimelor, când se jertfea Paștele, discipolii i-au spus lui Isus: «Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?». Atunci a trimis doi dintre discipolii săi și le-a spus: «Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om care duce un urcior cu apă; mergeți după el și acolo unde va intra spuneți stăpânului casei: „Învățătorul zice: Unde este camera mea, în care să mănânc Paștele cu discipolii mei?”. El vă va arăta o sală mare, la etaj, gata aranjată. Pregătiți acolo cina pentru noi».

Discipolii au ieșit și au venit în cetate. Ei au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștele.

Când s-a înserat, a venit împreună cu cei doisprezece. Și, în timp ce stăteau la masă și mâncau, Isus a spus: «Adevăr vă spun: unul dintre voi, care mănâncă cu mine, mă va trăda». Atunci au început să se întristeze și să-i spună unul după altul: «Nu cumva eu?». El le-a spus: «Unul dintre cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid. Într-adevăr, Fiul omului merge după cum este scris despre el, însă vai omului aceluia prin care Fiul omului este trădat! Ar fi fost mai bine pentru omul acela dacă nu s-ar fi născut».

Și, în timp ce mâncau, a luat pâinea, a recitat binecuvântarea, a frânt-o, le-a dat-o și le-a spus: «Luați, acesta este trupul meu». Apoi a luat un potir, a adus mulțumire, l-a dat lor și au băut toți din el. Și le-a spus: «Acesta este sângele meu, al alianței, care se varsă pentru mulți. Adevăr vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în împărăția lui Dumnezeu».

Și, după ce au cântat imnul, au plecat spre Muntele Măslinilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.