Duminica a 16-a de peste an – 22 iulie 2018

Erau ca oile care nu au păstor – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În capitolul 6 al evangheliei lui Marcu, la versetul 30, o singură dată în întreaga evanghelie, apare termenul „apostoli”. Pe „apostoli”, termen care nu indică o funcție, ci o sarcină, Isus, la versetul 7, i-a trimis. În limba greacă verbul „a trimite” este apostello, din care derivă termenul „apostol”.

Așadar, „apostolii s-au reunit”. Chiar și aici este important să vedem alegerea verbului folosit de evanghelist. Pentru a spune „s-au reunit”, evanghelistul folosește verbul synago, din care derivă, evident, cuvântul „sinagogă”. Astfel ne face să înțelegem că vestirea acestor apostoli nu corespunde cu vestirea lui Isus, ci încă este condiționată de învățătura sinagogii, adică de învățătura religioasă, naționalistă.

Deci, „s-au reunit în jurul lui Isus și i-au povestit toate câte au făcut și ce au învățat”. Dar Isus nu i-a autorizat să învețe. În evanghelia lui Marcu se face distincție în mod foarte clar între două activități și două verbe: verbul „a învăța”, care înseamnă a vesti împărăția pornind de la categoriile anticului testament (acest verb îi este atribuit exclusiv lui Isus atunci când le vorbește evreilor; când vorbește în fața unor mulțimi mixte nu este folosit acest verb) și verbul „a predica”. Cu privire la discipoli evanghelistul spusese: „I-a constituit pe cei Doisprezece ca să stea cu el și ca să-i trimită și să predice”. Verbul „a predica” înseamnă a vesti împărăția fără a se baza în mod necesar pe categoriile anticului testament.

Ei bine, aici cei Doisprezece au învățat. Dar Isus nu i-a autorizat să învețe și, într-adevăr, reacția lui Isus este negativă: „Iar el le-a spus: «Veniți deoparte»”. Este pentru a doua oară când apare în evanghelia lui Marcu acest termen tehnic, această cheie de lectură, „deoparte”, care face referire întotdeauna la discipoli și este mereu un termen negativ, indicând neînțelegere. Așadar, există o neînțelegere între Isus și grupul său. „Voi singuri, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin”.

Isus vede că acești discipoli sunt cuprinși de entuziasm și îi invită să se calmeze. De ce? „Erau într-adevăr mulți cei care veneau și plecau și nu aveau timp nici măcar să mănânce”. Insuccesul lui Isus în sinagoga din Nazaret, un eșec total, un faliment, este contrastat de succesul predicării apostolilor. În mod evident predicarea apostolilor nu este la fel cu cea a lui Isus. „Așadar, au plecat cu o barcă spre un loc pustiu”, și evanghelistul subliniază din nou, „deoparte”. Dar entuziasmul este mare. „Mulți însă i-au văzut plecând și au înțeles, și din toate cetățile”, „cetate„ înseamnă un loc unde există o sinagogă, deci e vorba de rodul învățăturii din sinagogă, „au alergat într-acolo pe jos și au ajuns înaintea lor”.

„Coborând din barcă”. În mod straniu coboară numai Isus. Isus se separă de discipoli, aceștia încă nu sunt în măsură să intre în contact cu persoanele fiindcă sunt animați de dorințele lor de succes religios, naționalist, cu o imagine a mesiei care nu corespunde cu Isus. Așadar, coboară numai Isus din barcă „și a văzut o mare mulțime și a avut compasiune”. În evanghelii compasiunea este o atitudine divină prin care se comunică viață celui ce viață nu are. „Față de ei, pentru că”, iar aici avem un citat din cartea Numerelor, când Moise îi ceruse Domnului să pună căpetenii peste popor pentru ca poporul să nu fie asemenea oilor care nu au păstor. Oile care nu au păstor se împrăștie. Deci este o lamentațiune a lui Isus care face trimitere la avertismentul prezent deja și în profetul Ieremia: „Vai de păstorii care fac să piară și să se împrăștie turma pășunii mele”, sau și în profetul Ezechiel: „Din cauza păstorului s-au împrăștiat și au devenit prada tuturor animalelor sălbatice și sunt risipiți”.

Așadar, Isus are compasiune față de acest popor. De ce? „Sunt ca oile care nu au păstor”. În realitate au păstori, și au chiar prea mulți, numai că toți se gândesc doar la ei înșiși, nu se gândesc la interesul poporului. Atunci Isus „a început să-i învețe”. Așadar, Isus își asumă el rolul păstorului, dar nu cu doctrine, ca să domine persoanele, ci, așa cum va continua relatarea evanghelică, dându-le pâine. Învățătura lui Isus este aliment care comunică viață, care restituie viață și care îmbogățește viața.

 

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii biblice

 

Marcu 6, 30-34

În acel timp apostolii s-au adunat în jurul lui Isus și i-au povestit toate câte au făcut și ce au învățat. Iar el le-a spus: «Veniți deoparte, voi singuri, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin». Erau într-adevăr mulți cei care veneau și plecau și nu aveau timp nici măcar să mănânce.

Așadar, au plecat cu o barcă spre un loc pustiu, deoparte. Mulți însă i-au văzut plecând și și-au dat seama. Au alergat, deci, pe jos, din toate cetățile, și au ajuns înaintea lor acolo.

Coborând din barcă, el a văzut o mare mulțime și a avut compasiune față de ei, pentru că erau ca oile care nu au păstor și a început să-i învețe multe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.