Duminica a 18-a de peste an – 5 august 2018

Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete, niciodată – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Prin episodul împărtășirii pâinilor și a peștilor, care simbolizează euharistia, Isus a condus mulțimea spre creștere, a voit ca fiecare să devină om, om adult. Dar, din păcate, a eșuat. Participanții nu au înțeles gestul lui Isus. Pasajul pe care îl citim acum este din capitolul șase al evangheliei lui Ioan, versetele 24-35.

Încă o dată, cei pe care Isus i-a condus spre condiția de oameni adulți, maturi, se regăsesc să fie considerați mulțime, pentru că nu au înțeles. Această mulțime pornește „în căutarea lui Isus”. Acest verb, „a căuta”, are o conotație întotdeauna negativă în evanghelia lui Ioan, indică prindere, capturare, lapidare, ucidere. Îl caută, îl găsesc și i se adresează numindu-l Rabbi, învățător al Legii. Asta e ceea ce vor: Isus voia să-i elibereze, ei vor să se supună.

Iar „Isus le-a răspuns”, și este o afirmație care este precedată de o declarație solemnă, „adevăr, adevăr vă spun”, adică ceea ce vă spun este sigur, este adevărat, „voi mă căutați nu pentru că ați văzut semne” (Care era semnul? A te face pâine pentru alții. Aceasta este semnificația euharistiei și a împărtășirii pâinilor și a peștilor), „ci pentru că ați mâncat”, adică hrana pentru sine,  „din acele pâini și v-ați săturat”. Așadar, Isus i-a invitat să devină pâine pentru alții, iar ei au înțeles numai pâinea pentru ei înșiși. Iar aici verbul este la imperativ, „lucrați”, literalmente „lucrați”, „nu pentru hrana care nu durează” (Care este hrana care nu durează? Cea care privește trupul, partea fizică, biologică), „ci pentru hrana care rămâne pentru viața veșnică” (Pentru viață, care se numește veșnică nu atât pentru durata ei nedefinită, ci pentru calitatea ei indestructibilă), „și pe care Fiul omului v-o va da. Pentru că asupra sa Tatăl, Dumnezeu, și-a pus sigiliul său”. Isus este garanția prezenței divine, Isus manifestă prezența lui Dumnezeu.

„I-au spus atunci: ce trebuie să împlinim ca să facem faptele lui Dumnezeu? Și din nou are loc o neînțelegere: Isus îi invită să fie liberi, ei vor să se supună, nu sunt obișnuiți să aibă o relație liberă cu Dumnezeu, ci supusă, și îl întreabă ce trebuie să facă. Și iată răspunsul lui Isus: „aceasta este lucrarea lui Dumnezeu”. Expresia „lucrarea lui Dumnezeu” apare o singură dată în anticul testament, în cartea Exodului, în capitolul 32, versetul 16, și indică tablele legii. Așadar, „aceasta este lucrarea lui Dumnezeu” (adică ceea ce înlocuiește tablele legii): „să credeți în cel pe care el l-a trimis”. Nu mai trebuie să fim obedienți față de o lege, ci să ne asemănăm cu o persoană, care este Isus. Iar Isus este iubirea lui Dumnezeu pentru întreaga omenire.

Dar continuă încă un dialog între surzi. Ei nu înțeleg. „Atunci i-au spus: ce semn faci tu ca să vedem și să credem?”. Este tipic religiei să ceară un semn pe care să-l vadă pentru ca apoi să creadă, dar Isus nu acceptă niciodată. Isus răstoarnă optica: nu un semn pe care să-l vezi pentru ca apoi să poți crede, ci să crezi pentru a deveni un semn care să poată fi văzut. Și se referă la „părinții noștri”: „Părinții noștri au mâncat mana în deșert”. Isus abia vorbise despre Tatăl și ei fac referire la tați. Isus vorbește despre prezent, iar ei fac referire la trecut, Isus vorbește pentru omenire, iar ei fac referire la Israel.

Și iată răspunsul lui Isus, din nou cu declarația solemnă, „Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată”. Sublinierea că pâinea lui Isus este cea adevărată indică faptul că există alte pâini care sunt false, iar dacă cealaltă pâine este falsă ea nu poate transmite viață, ci doar să comunice moarte. Observarea legii nu realizează persoana.

Și iată concluzia lui Isus: „pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer”, care are origine divină, „și dă viață lumii”. Revine din nou tematica vieții indestructibile. În sfârșit încep să înțeleagă: „Atunci i-au spus Doamne”. În sfârșit, îl numesc domn. Inițial i s-au adresat numindu-l Rabbi, apoi au crezut că e un profet și, în sfârșit, înțeleg în el ceva mai mult. „Doamne, dă-ne mereu această pâine!”. Este o frază care se aseamănă cu cererea din Tatăl nostru. „Iar Isus le-a răspuns: eu sunt”, „eu sunt” este numele lui Dumnezeu, deci Isus își revendică condiția divină, „pâinea vieții; celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete, niciodată”. Ce vrea să spună cu această declarație solemnă? Că Isus este răspunsul deplin la exigențele omului. Dorința de plinătate, pe care fiecare o avem în interiorul nostru, își găsește răspunsul în Isus. Cum? Isus, contrar religiei, nu-i invită pe oameni să se centreze asupra lor înșiși, asupra propriei perfecțiuni spirituale, cu atât mai îndepărtată și de neatins, cu cât este mai mare propria ambiție de a o atinge, ci asupra dăruirii de sine față de alții, care este cu atât mai imediată și mai ușor de atins, cu cât este mai mare propria capacitate de a iubi. Dăruirea de sine față de alții îi dă omului plinătatea vieții.

Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Ioan 6, 24-35

 În acel timp, când a văzut mulțimea că nici Isus, nici discipolii lui nu mai erau acolo, s-au urcat și ei în bărci și s-au îndreptat spre Cafarnaum, căutându-l pe Isus. Găsindu-l pe țărmul celălalt al mării, i-au spus: «Rabbi, când ai ajuns aici?».

Isus a răspuns și le-a zis: «Adevăr, adevăr vă spun: mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din acele pâini și v-ați săturat. Lucrați nu pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne spre viața veșnică, pe care v-o va da Fiul omului; căci pe el l-a însemnat Dumnezeu Tatăl cu sigiliul său».

Atunci i-au zis: «Ce să facem ca să săvârșim faptele lui Dumnezeu?». Isus a răspuns și le-a zis: «Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în cel pe care l-a trimis el».

Iar ei i-au spus: «Ce semn faci tu ca să vedem și să credem în tine? Ce înfăptuiești? Părinții noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer”». Atunci Isus le-a zis: «Adevăr, adevăr vă spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă pâinea din cer, cea adevărată. Căci pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă viață lumii».

Ei i-au zis: «Doamne, dă-ne totdeauna pâinea aceasta!». Isus le-a spus: «Eu sunt pâinea vieții. Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame și celui care crede în mine nu-i va mai fi sete, niciodată.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.