Duminica a 21-a de peste an – 26 august 2018

La cine vom merge? Tu ai cuvintele vieții veșnice – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Isus a încheiat discursul foarte lung ținut în sinagoga din Cafarnaum, discurs prin care a reușit să-i nemulțumească pe toți: mulțimea, care spera să-l facă regele lor, pe conducătorii religioși, adică pe Iudei, care văd periculozitatea acestui Isus care revoluționează raportul cu Dumnezeu și, ceea ce este mai dramatic în această pagină (capitolul șase din Ioan, versetele de la 60 până la 69), acest discurs îl va costa abandonarea din partea multora dintre discipolii săi.

Scrie evanghelistul: Mulți dintre discipolii lui Isus, după ce l-au ascultat, au zis: „Acest cuvânt este dur”. Evanghelistul folosește, o singură dată în toată evanghelia, termenul grec „scleros”, care în raport cu un discurs înseamnă ceea ce este insolent, ceea ce este ofensiv. Ce a fost ofensiv și insolent în discursul lui Isus? Isus s-a distanțat de mitul exodului, al eliberării. Isus a spus în mod clar: „au murit cu toții în pustiu”, iar acest lucru era inacceptabil pentru ei. Dar înțeleg și invitația lui Isus de a deveni pâine, aliment al vieții pentru alții, iar ei vor să comande, vor să domnească, nu vor să-i slujească pe ceilalți. Deci, cine poate să-l asculte?

Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau (murmură asemenea Iudeilor, adică asemenea conducătorilor religioși, cu privire la acest lucru), le-a zis: „Acest lucru vă scandalizează?”. Verbul „a scandaliza” apare aici și apoi în capitolul 16, când Isus anunță persecuția și moartea. Așadar, referința este la moartea sa, moartea este cea care scandalizează, moartea lui Isus, fiindcă ei cred că moartea este sfârșitul a toate. Și, într-adevăr, spune: Dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? Moartea era considerată o coborâre, iar învierea o urcare. Și iată fraza lui Isus: Duhul este acela care dă viața, carnea nu folosește la nimic. Isus spusese că ar fi dat pâinea sa drept carne. Ce înseamnă Duhul este acela care dă viața, carnea nu folosește la nimic? A mânca pâinea – referința este la euharistie – fără ca apoi să devenim pâine pentru alții, nu folosește la nimic.

Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Sunt cuvinte care descătușează și eliberează în om energii vitale și mereu crescânde. Este euharistia, care este un dinamism al iubirii primite și al iubirii comunicate. Dar între voi sunt unii care nu cred. Și-au dat o adeziune față de Isus care nu este radicală; este în vederea interesului lor și nu al interesului celorlalți; îl urmează pe Isus din proprie conveniență. De fapt, Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este acela care îl va trăda. În timp ce ceilalți evangheliști dau vestea trădării în contextul cinei pascale, evanghelistul Ioan o inserează aici pentru a ne face să înțelegem că acest lung discurs este cu privire la euharistie.

Și spunea: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl”. Acțiunea Tatălui este aceea de a stimula în om dorința de plinătate a vieții, dar cine va fi fără Duhul lui Dumnezeu va ceda. Și, iată, un final dramatic: Din acel moment mulți dintre discipolii lui s-au întors înapoi și nu mai mergeau cu el. Dar Isus este dispus să rămână singur mai degrabă decât să-și schimbe planul de a manifesta lumii iubirea Tatălui. Atunci Isus le-a spus celor Doisprezece: „Vreți să plecați și voi?”. I-a răspuns Simon Petru: „Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieții veșnice și noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu”. Răspunsul lui Simon Petru este parțial pozitiv, recunoaște că Isus are cuvintele care descătușează în om o viață indestructibilă, dar cealaltă parte a răspunsului este negativă, întrucât se referă la Isus ca fiind Sfântul lui Dumnezeu, cu articol hotărât. „Sfântul lui Dumnezeu” era mesia cel așteptat de tradiție, cel care venea să restaureze monarhia, să-i domine pe păgâni, să impună Legea, adică mesia expectativei populare. Și este exact expresia folosită de omul posedat de duhul impur, tot la Cafarnaum, tot în sinagogă, după cum putem citi în evangheliile lui Marcu și Luca, iar acest lucru aruncă o lumină sinistră asupra celor ce vor urma și, de asemenea, asupra trădării lui Petru.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Ioan 6, 60-69

 În acel timp mulți dintre discipolii lui Isus, după ce l-au ascultat, au zis: «Acest cuvânt este dur! Cine poate să-l asculte?».

Dar Isus, cunoscând în sine că discipolii lui murmurau pentru aceasta, le-a zis: «Vă scandalizează acest lucru? Dar dacă l-ați vedea pe Fiul omului urcându-se acolo unde a fost mai înainte? Duhul este acela care dă viața, carnea nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață. Dar între voi sunt unii care nu cred!».

De fapt, Isus știa de la început cine sunt cei care nu cred și cine este acela care îl va trăda. Și le-a zis: «De aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine decât dacă îi este dat de la Tatăl».

După aceasta, mulți dintre discipolii lui s-au întors înapoi și nu mai mergeau cu el.

Atunci, Isus le-a zis celor Doisprezece: «Vreți să plecați și voi?». Simon Petru i-a răspuns: «Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice, iar noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu».

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.