Duminica a 22-a de peste an – 2 septembrie 2018

Neglijând porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Ori de câte ori Isus comunică viață apar imediat dușmanii vieții, care, în Evanghelie, sunt autoritățile religioase. E ceea ce ne scrie evanghelistul Marcu în capitolul 7 al evangheliei sale. Scrie evanghelistul: S-au reunit în jurul lui fariseii și unii dintre cărturari. Pentru verbul „a se reuni” evanghelistul a folosit verbul „synago”, din care derivă substantivul „sinagogă”, pentru a ne face să înțelegem că ceea ce urmează este rodul învățăturii transmise în sinagogă. În jurul lui se reunesc fariseii. Articolul hotărât pare a-i indica pe toți. „Fariseu” înseamnă „separat”. Sunt laici care țin toate cele 613 porunci extrapolate din legea lui Moise și, de aceea, se separau de restul oamenilor. Și unii dintre cărturari, adică teologii oficiali, veniți nu mai puțin decât chiar de la Ierusalim, orașul important, Sfântul Scaun din acea epocă. Și care o fi gravitatea faptului? Văzând că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile impure, adică nespălate… Nu e o chestiune igienică, ci rituală, religioasă. Un întreg tratat al Talmudului prevede cum trebuie să se facă spălarea acestor mâini, cantitatea apei, modalitatea, etc., iar acuzația pe care i-o aduc lui Isus este: De ce discipolii tăi nu se comportă conform tradiției bătrânilor? Pentru evrei, Moise a primit pe Sinai legea atât în formă scrisă, primele cinci cărți ale bibliei, cât și în formă orală, comentată, care a ajuns apoi în Talmud, adică în învățătură. Această din urmă formă este tradiția bătrânilor.

Ci iau pâinile cu mâinile impure? Răspunsul lui Isus pare a fi inițial un compliment. Le răspunde Isus: Bine a profețit Isaia despre voi! Deci, pare a fi un compliment. Iar apoi iată dușul rece: Ipocriților! Termenul „ipocrit” nu avea pe vremea aceea conotația morală pe care a dobândit-o mai târziu, ci îl indica pe actorul teatral, masca actorului de teatru. Așadar, ar trebui să traducem declamatorilor! „Sunteți niște comedianți. Toată această ficțiune religioasă a voastră este numai un teatru”. Iar acuzația, care este luată din profetul Isaia, este: Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine. Inima, în cultura ebraică, este mintea.

În zadar mă cinstesc, învățându-i pe oameni doctrine care sunt porunci ale oamenilor. Deci, nu provine de la Dumnezeu: au făcut să se creadă ca fiind de proveniență divină ceea ce este de proveniență umană, iar în timp ce acuzația pe care i-o aduc lui Isus este aceea de a nu ține tradiția bătrânilor, pentru Isus acestea sunt numai porunci ale oamenilor. Și continuă apoi Isus: neglijând porunca lui Dumnezeu. Porunca lui Dumnezeu este aceea a iubirii, față de el și față de aproapele. Voi țineți tradiția oamenilor. Pretindeau ca tradițiile oamenilor să provină de la Dumnezeu, pentru puterea lor, pentru a-i domina pe oameni, pentru a le impune oamenilor religiozitatea lor.

Iar apoi aici este un pasaj pe care versiunea liturgică l-a exclus, din păcate, și nu se înțelege care ar fi motivul. Este pasajul cu ofranda făcută lui Dumnezeu, care în acest caz împiedica persoana respectivă sau nu-i permitea să-și mai poată ajuta rudele. Adică era cinstit Dumnezeu cu prețul necinstirii oamenilor, iar acest lucru era intolerabil pentru Isus. Iar Isus adaugă: astfel anulați cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția pe care ați transmis-o voi. Dorința lor de putere vine înaintea interesului lui Dumnezeu și al oamenilor. Apoi continuă Isus: chemând din nou mulțimea, le spunea. Iar apoi sunt două verbe la imperativ: ascultați-mă și înțelegeți, nu există nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur. Ceea ce spune Isus este foarte grav. De ce? Avem Cartea Leviticului care are un capitol, capitolul 11, dedicat în întregime acelor alimente, acelor animale care nu pot fi mâncate pentru că sunt impure și îl fac pe om să devină impur.

Așadar, Isus ridică ștacheta: de la legea orală trece la cea scrisă. Și, de fapt, chiar și aici este celălalt pasaj pe care, din păcate, versiunea liturgică l-a omis în mod inexplicabil, de neînțeles. Discipolii îl întreabă apoi cu privire la cuvânt. Ei au acceptat învățătura de a rupe cu legea orală, dar cea scrisă este cuvântul lui Dumnezeu, cea scrisă nu trebuie atinsă. Deci, ei cred că Isus a vorbit printr-o parabolă, dar Isus nu a spus o parabolă. Iar aici avem comentariul pe care îl are numai evanghelistul Marcu cu privire la fraza lui Isus: astfel declara pure toate alimentele. Dacă Isus declară pure toate alimentele, înseamnă că ceea ce este scris în Cartea Leviticului, cel puțin în capitolul 11, este greșit, sau, mai bine, nu reflectă voința divină, iar acest lucru este foarte grav, căci dacă se începe a distinge nu se știe după aceea unde se ajunge.

Iar apoi, iată, Isus oferă învățătura: ceea ce îl face pe om impur sau nu, Isus spusese deja: nu înțelegeți că tot ceea intră în om din exterior nu-l poate face impur, pentru că nu-i intră în inimă, ci în stomac și ajunge în latrină? Ceea ce îl face impur pe om nu este un aliment, un nutrient, ci ceea ce iese din om. Iar aici Isus înșiră douăsprezece atitudini dintre care niciuna nu privește cultul, religia; douăsprezece atitudini care îl fac pe om impur, adică împiedică, obstaculează comuniunea cu Dumnezeu. Acestea sunt: prostituările, furturile, omorurile, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, corupția, invidia, calomnia, superbia, iar ultima este stupiditatea. Stupiditatea înseamnă a acapara pentru sine, în loc să se împartă cu ceilalți. Iar apoi afirmația lui Isus: Toate aceste lucruri rele vin afară din interior și-l fac pe om impur. Așadar, pentru Isus distincția dintre pur și impur nu provine de la Dumnezeu: impuritatea se naște din relația rea cu ceilalți oameni.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 7, 1-8, 14-15, 21-23

În acel timp s-au reunit în jurul lui Isus fariseii și unii dintre cărturari, veniți de la Ierusalim.

Văzând că unii dintre discipolii lui mâncau cu mâinile impure, adică nespălate – căci fariseii și toți Iudeii nu mănâncă dacă nu-și spală mâinile cu acuratețe, ținând astfel tradiția bătrânilor, iar când se întorc de la piață, nu mănâncă dacă nu-și fac abluțiunile; mai observă și multe alte lucruri din tradiție, cum ar fi spălarea paharelor, a vaselor, a obiectelor din bronz și a paturilor –, acei farisei și cărturari l-au întrebat: «De ce discipolii tăi nu se comportă conform tradiției bătrânilor, ci iau pâinile cu mâinile impure?».

Iar el le-a răspuns: «Bine a profețit Isaia despre voi, ipocriților, după cum este scris: „Acest popor mă cinstește cu buzele, însă inima lor este departe de mine. În zadar îmi aduc cult, învățându-i pe oameni doctrine care sunt porunci ale oamenilor”.

Neglijând porunca lui Dumnezeu, voi țineți tradiția oamenilor».

Chemând din nou mulțimea, le spunea: «Ascultați-mă cu toții și înțelegeți bine! Nu există nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur. Ci lucrurile care ies din om, acelea îl fac pe om impur». Și le spunea [discipolilor săi]: «Din interiorul omului, adică din inima oamenilor, ies propunerile rele: prostituările, furturile, omorurile, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, corupția, invidia, calomnia, superbia, stupiditatea. Toate aceste lucruri rele vin afară din interior și-l fac pe om impur».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.