Parigi-294x154 Alla mattanza di Parigi non rispondiamo con altro odio – La riflessione del biblistaPropun mai jos traducerea unui articol mai vechi, dar având un mesaj mereu actual și universal…

Bestia și mielul

Vestea masacrului de la Paris a înghețat inimile multor persoane. Reacția multora față de acest măcel le ucide inimile. Este suficient să parcurgem în grabă mas-media ca să asistăm îngroziți la infernul care mocnește în multe persoane, fie ele credincioase sau nu, la demonul care părea adormit și care în schimb se trezește și se simte justificat în cruzimea sa de faptele petrecute. Astfel, există unii care scriu că am avea nevoie de o mare bombă atomică, sau, ca alternativă, că ar trebui să-i eliminăm pe toți, alții se limitează să solicite baricadarea porților de la granițele noastre și alungarea tuturor acelora care au intrat deja, unii evocă nu legea talionului, care, pe cât era de barbară, era cel puțin echitabilă („ochi pentru ochi, dinte pentru dinte…” Exod 21,24), ci legea mult mai primitivului Lameh, care se mândrea cu uciderea unui om pentru o zgârietură și a unui copil pentru o vânătaie („Cain va fi răzbunat de șapte ori, Lameh, însă, de șaptezeci de ori câte șapte” (Geneza 4,24).

Neîncrederea niciodată potolită față de cel străin, suspiciunea față de aparținătorul unei alte religii, resentimentul față de toți aceia despre care credem că au venit să ne fure locurile de muncă și bunăstare, îngrijorarea crescândă față de avansarea de neoprit a invaziei popoarelor disperate care fug din cauza războiului și a mizeriei, devin un amestec toxic capabil să atrofieze sentimentele naturale de umanitate. Exact aceasta este adevărata victorie a asasinilor, triumful lor. Într-adevăr, intenția lor nu este numai aceea de a semăna moarte, frică și distrugere, ci aceea de a reuși să facă ca în victimele lor să iasă la suprafață înseși sentimentele lor diabolice de ură profundă. Dacă de violența fizică ne putem apăra într-un oarecare mod, fiindcă este o violență care se dezlănțuie din exterior, resentimentul care alimentează mânia, odată ce a fost aprins, este greu de extirpat, pentru că îl precipită pe om în abisurile obscure ale ființei sale, făcând să iasă la iveală sălbaticul ce a fost, primitivul care nu a reușit să evolueze.

Pentru a nu le lăsa ucigașilor satisfacția dublei victorii, aceea a masacrării trupurilor și aceea a masacrării sufletelor, este necesar să reacționăm față de răul lor eliberând din interiorul nostru încă și mai mari energii de bine: „Nu te lăsa învins de rău, ci învinge răul prin bine” (Romani 12,21).

„Oricine face răul urăște lumina” (Ioan 3:20) declară Isus, iar în evanghelii citim că „lumina luminează în întuneric” (Ioan 1,5). Lumina nu trebuie să combată întunericul, ci trebuie să strălucească, iar în măsura în care își lărgește raza strălucirii sale, întunericul este constrâns să se dea înapoi. În cartea Apocalipsului Răul este reprezentat de o bestie oribilă cu zece coarne, o bestie care „va urca din abis, dar ca să meargă spre ruină” (Apocalips 17,8), pentru că victoria îi aparține dezarmatului Miel. Toți aceia care seamănă moarte și minciună sunt deja învinși, pentru că adevărul, iubirea și viața vor fi mereu mai puternice.

Pr. Alberto Maggi, biblist, 14.11.2015

Sursa: ilLibraio.it

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.