alberto maggiDuminica a 29-a de peste an – 21 octombrie 2018

Fiul omului a venit să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Nu e nimic de făcut: discipolii sunt animați de ambiție, de vanitate, iar acest lucru îi face să devină orbi, surzi: chiar dacă au urechi, nu aud; chiar dacă au ochi, nu văd. După a doua vestire a pătimirii făcută în mod clar, de Isus, s-a aprins o discuție între discipoli ca să afle cine era mai mare, iar Isus îi avertizase spunându-le: „Dacă cineva vrea să fie primul, să fie ultimul dintre toți și slujitorul tuturor”. Acum are loc a treia și ultima vestire a pătimirii, iar Isus nu putea să fie mai clar de atât: „La Ierusalim voi fi ucis”. Să vedem reacția discipolilor. Este capitolul 10 din Marcu, începând de la versetul 35.

S-au apropiat de el… Dacă se apropie, înseamnă că sunt departe. Ei îl însoțesc pe Isus, dar nu-l urmează. S-au apropiat de el Iacob și Ioan. Sunt o cunoștință veche. Sunt cei doi discipoli fanatici, violenți și autoritari, pe care Isus îi supranumise „fiii tunetului”, în aramaică „Boanerghes”, termen care redă sensul tunetului, din cauza caracterului lor. Fiii lui Zebedeu, spunându-i: „Învățătorule”. Îl numesc învățător, dar în realitate nu-l urmează, nu învață de la el. Vrem să faci pentru noi ceea ce îți vom cere. El le-a spus: „Ce vreți să fac pentru voi?”. Și iată cererea fără minte, absurdă după ce Isus a spus în mod clar: „La Ierusalim voi fi ucis”. I-au răspuns: „Fă-ne să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta în gloria ta”. Este imaginea regelui în curtea regală unde îi are pe miniștri săi, pe unul la dreapta și pe unul la stânga. Vrem locurile de onoare; nu au înțeles că Isus nu oferă locuri de onoare.

Și, de fapt, Isus le-a spus: „Voi nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul…”. În Evanghelie potirul este imaginea morții, este imaginea pătimirii lui Isus în Ghetsemani, unde Isus va cere: „Îndepărtează de la mine potirul acesta”. Puteți să beți potirul pe care-l beau eu sau să fiți botezați… Aici vom întâlni de mai multe ori verbul „a boteza”, care nu are semnificația liturgică, ci semnificația originală, aceea de a fi scufundat, de a fi copleșit de o forță. Să fiți botezați cu botezul cu care eu sunt botezat? De trei ori. Isus vorbește despre această scufundare care îl copleșește, iar ei i-au răspuns prezumpțios: Putem. Desigur nu. Apoi, la sfârșitul Evangheliei, evanghelistul va scrie: „Atunci, părăsindu-l, au fugit cu toții”.

Iar Isus le-a zis: „Potirul pe care-l beau eu îl veți bea și voi ­– și ei vor merge într-o zi în întâmpinarea martiriului și a pătimirii – și cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați și voi. Însă – Isus le clarifică –, a sta la dreapta sau la stânga mea – aici este un echivoc, ei se gândesc la locurile de onoare, în schimb Isus se gândește la cruce –, nu-mi revine mie să ofer; este pentru aceia cărora le-a fost pregătit. Cine sunt aceștia cărora le-a fost pregătit? Aceia care în momentul încercării vor fi capabili să-l urmeze pe Isus, ducând crucea lui, iar atunci nu va fi niciun discipol.

Cererea discipolilor provoacă indignarea celorlalți, dar nu pentru că s-au scandalizat, ci din cauza faptului că toți aveau această ambiție. Ceilalți zece… Evanghelistul subliniază faptul că numărul este zece, pentru că face referință la marea schismă care a dus, prin urmare, la sfârșitul Israelului, când, la moartea lui Solomon, din cauza prepotenței fiului, din cele douăsprezece triburi, zece l-au abandonat. Apoi a venit Siria și a cucerit Israelul. Așadar, este schisma cauzată de ambiție, care poate duce la ruina comunității. Ceilalți zece, auzind, au fost cuprinși de indignare față de Iacob și Ioan. Repet: s-au indignat din cauza faptului că aveau toți aceeași aspirație.

Atunci Isus i-a chemat. Încă o dată, evanghelistul subliniază că sunt departe, nu sunt aproape de Isus. Și le-a zis: „Voi știți că cei care sunt considerați – Isus nu spune că sunt conducători, ci spune că sunt considerați, ia distanță – conducători ai popoarelor le domină”. Așadar, Isus are o imagine total negativă despre cei care sunt la putere. Iar stăpânii lor le asupresc, literalmente „o fac pe stăpânii”, își impun autoritatea. Iar apoi Isus de trei ori îi cere comunității să nu existe niciun fel de imitație a sistemului puterii care este în vigoare în societate. Dar între voi nu este așa, ci acela care vrea să devină mare între voi va fi slujitorul vostru. Folosește termenul „diaconos”, care înseamnă „acela care în mod liber, în mod voluntar, din iubire, se pune în serviciul celorlalți”. Iar acela care vrea să fie primul, adică cel mai aproape de el, va fi sclavul tuturor. Sclavul reprezenta nivelul cel mai de jos al societății.

Și iată încheierea lui Isus: Pentru că nici Fiul omului… Fiul omului este Isus, omul care manifestă condiția divină. N-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. Răscumpărarea era prețul care se plătea pentru a-l elibera pe cineva din sclavie, iar aceasta este acțiunea lui Isus, Dumnezeul-cu-noi, aceea de a-și pune viața în serviciul celorlalți. Prin urmare, cine vrea să fie aproape de Isus nu poate pretinde să fie slujit, ci el însuși, asemenea lui Isus, trebuie să-i slujească pe ceilalți în mod generos și liber.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 10, 35-45

În acel timp Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus și i-au spus: «Învățătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce îți vom cere». El le-a spus: «Ce vreți să fac pentru voi?». I-au răspuns: «Fă-ne să stăm unul la dreapta și altul la stânga ta în gloria ta». Dar Isus le-a spus: «Voi nu știți ce cereți. Puteți să beți potirul pe care-l beau eu sau să fiți botezați cu botezul cu care eu sunt botezat?». Ei i-au spus: «Putem». Iar Isus le-a zis: «Potirul pe care-l beau eu îl veți bea și voi și cu botezul cu care sunt botezat eu veți fi botezați și voi. Însă, a sta la dreapta sau la stânga mea, nu-mi revine mie să ofer; este pentru aceia cărora le-a fost pregătit».

Când au auzit, cei zece au fost cuprinși de indignare față de Iacob și Ioan. Atunci Isus i-a chemat la sine și le-a spus: «Voi știți că cei care sunt considerați conducători ai popoarelor le domină, iar stăpânii lor le asupresc. Dar între voi nu este așa. Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi va fi slujitorul vostru, iar cine vrea să fie primul între voi va fi sclavul tuturor. Pentru că nici Fiul omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți».

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.