Duminica a 30-a de peste an – 28 octombrie 2018

Rabbuni, să-mi recapăt vederea! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

După a treia și ultima vestire a lui Isus a pătimirii sale, a destinului său la Ierusalim, a avut loc reacția necuviincioasă a lui Iacob și Ioan, care nu au înțeles nimic. Isus spusese în mod clar: „La Ierusalim voi fi ucis”, iar ei îi cer locuri de onoare. Au urechi, dar nu aud, după cum le reproșase Isus; au ochi, dar nu văd. Iar acest subiect al orbirii celor doi discipoli evanghelistul continuă să-l dezvolte în capitolul 10, chiar și în episodul orbului din Ierihon, versetele 46-52.

În Evanghelia lui Matei orbii sunt doi, în mod clar imaginea celor doi discipoli; aici orbul este unul singur, dar evanghelistul ne face să înțelegem că este vorba despre Iacob și Ioan. Să citim ceea ce ne scrie Marcu.

Și au ajuns la Ierihon… Ierihonul este primul oraș cucerit de Ierusalim înainte de a intra în țara promisă. Dar această țară promisă s-a transformat într-o țară a sclaviei și a morții, din care acum trebuie să se iasă, și este chiar orașul, devenit apoi Ierusalim, în care Isus își va găsi moartea. În timp ce pleca… Evanghelistul folosește același verb care este folosit în cartea Exodului, deci este vorba despre eliberarea pe care Isus o înfăptuiește. Din Ierihon, împreună cu discipolii săi și cu o mulțime numeroasă… Este lumea care îl urma. Iar aici este acest personaj care este prezentat de două ori: fiul lui Timeu, Bartimeu. „Bartimeu” nu este numele fiului lui Timeu, ci este prezentat de evanghelist mai întâi în greacă și apoi în aramaică. De ce acest lucru? Pentru că vrea să dedubleze, ca să ne facă să înțelegem că este vorba de doi discipoli, Iacob și Ioan. Fiul lui Timeu. „Timeu” în greacă înseamnă „onoare”. Isus, în capitolul șase, în episodul sinagogii din Nazaret, unde nu a fost crezut și nu a fost primit, spusese: „Nici un profet nu este dezonorat”, literalmente, „decât în patria sa”.

Ei bine, în timp ce Isus este cel dezonorat, discipolii caută onoarea. Așadar, „fiul lui Timeu”, repetat apoi în aramaică – „Bar” înseamnă „fiu”, „Timeu” este „onoarea” –, este discipolul care caută onoarea, iar evanghelistul îl împarte în două pentru a ne face să înțelegem că este vorba chiar despre Iacob și Ioan. Care era orb. Iată, au ochi, dar nu văd. Ședea de-a lungul drumului. Expresia „de-a lungul drumului” este un termen tehnic care apăruse deja în capitolul patru pentru a indica semănatul neroditor al lui Isus, unde Isus aruncă sămânța și vin păsările, imaginea puterii, care iau mesajul semănat. Cerșind. De ce cerșește? Cel ambițios, cel vanitos este mereu constrâns să cerșească de la cei care dețin puterea. Ambițiosul este unul constrâns să stea mereu în cerșetorie, să cerșească mereu.

Auzind că era Isus Nazarineanul… Mulțimea crede că Isus este revoluționarul venit din acești munți, unde trăiau combatanții, cei care se împotriveau opresiunii romane. A început să strige. Strigă la fel ca posedatul din sinagoga din Cafarnaum. Și să spună. Și iată motivul orbirii: fiul lui David. El nu vede în Isus pe fiul lui Dumnezeu, pe cel care din iubire își comunică viața, ci pe fiul lui David, și anume pe marele războinic valoros care, printr-o baie de sânge, a inaugurat împărăția lui Israel, reunind toate triburile. Isuse, ai milă de mine! Mulți îl mustrau. Sunt adevărații următori ai lui Isus, care îl exorcizează, îl ceartă. Ca să tacă, dar el striga și mai tare: fiul lui David. Iar de data aceasta dispare de-a dreptul numele lui Isus. „Fiul lui David” este cel care trebuia să restaureze monarhia; pe acesta Iacob și Ioan vor să-l urmeze. Ai milă de mine!

Isus nu se apropie de cel orb, ci se oprește. Așadar, îi dă o posibilitate. Dar nu Isus este cel care trebuie să se apropie de cel orb, ci orbul trebuie să se apropie de el. Și a spus: „Chemați-l!”. Încă o dată, așa cum a făcut cu cei doisprezece, Isus trebuie să-i cheme: ei îl însoțesc, dar nu-l urmează; sunt departe de el chiar daca sunt fizic lângă el. Verbul „a chema” este subliniat aici prin repetarea de trei ori. L-au chemat pe cel orb spunându-i: „Curaj! Ridică-te, te cheamă!”. Iar el, aruncându-și mantia…”. Și aici începe procesul de convertire. Mantia indică persoana. Aruncarea mantiei înseamnă ruptura cu ideologia care l-a făcut să devină orb. Este momentul convertirii sale. A aruncat mantia, a sărit în picioare și a venit la Isus. Nu Isus este cel care merge spre orb, ci orbul vine la Isus. Atunci Isus i-a spus: „Ce vrei să fac pentru tine?”. Exact ceea ce Isus i-a întrebat pe Iacob și Ioan când i-au adresat cererea: „Ce vreți să fac pentru voi?”. Evanghelistul vrea să ne facă să înțelegem: atenție, în acest episod tratez despre Iacob și Ioan, despre cei doi discipoli orbi și surzi. Iar orbul i-a răspuns… Iată, de această dată nu i se mai adresează lui Isus numindu-l „fiul lui David”, ci „Rabbuni”. În timp ce „Rabbi” era termenul folosit pentru persoane, „Rabbuni” era o expresie care îi era adresată numai lui Dumnezeu și înseamnă „Domnul meu”. În sfârșit, discipolii au înțeles cine este Isus. Să văd din nou! Deci, nu se născuse orb, ci a existat o perioadă în care vedea; ideologia religioasă naționalistă a fost cea care l-a orbit. Să văd din nou!

Isus nu face nicio acțiune asupra acestui orb. Isus i-a zis: „Mergi, credința ta te-a salvat! Răspunsul orbului dat lui Isus, mesajului său de iubire i-a schimbat viața și îl salvează. Isus nu a întreprins nicio acțiune. Și imediat a văzut din nou. Iată, evanghelistul subliniază că vedea cândva. Ideologia religioasă naționalistă a supremației, a superiorității îi orbește pe oameni, de aici rasismul, excluderea celorlalți… Și, în sfârșit, îl urma. Nu „de-a lungul drumului”, fiindcă „de-a lungul drumului” este un indiciu negativ, indică locul semănatului infructuos. Aici evanghelistul scrie „pe drum”. Este drumul care duce la Ierusalim, pătimirea și moartea lui Isus, pe care și discipolii o vor accepta.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 10, 46-52

În acel timp, pe când ieșea din Ierihon cu discipolii săi și cu o mulțime numeroasă, fiul lui Timeu, Bartimeu, care era orb, ședea de-a lungul drumului cerșind. Auzind că era Isus Nazarineanul, a început să strige și să spună: «Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!».

Mulți îl certau ca să tacă, însă el striga și mai tare: «Fiul lui David, îndură-te de mine!». Oprindu-se, Isus a spus: «Chemați-l!». Și l-au chemat pe orb, spunându-i: «Curaj! Ridică-te, te cheamă!». Iar el, aruncându-și mantia, a sărit în picioare și a venit la Isus.

Atunci Isus l-a întrebat: «Ce vrei să fac pentru tine?». Iar orbul i-a răspuns: «Rabbuni, să-mi recapăt vederea!». Iar Isus i-a zis: «Mergi, credința ta te-a salvat!». Și îndată și-a recăpătat vederea și îl urma pe drum.

Un gând despre „Rabbuni, să-mi recapăt vederea!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.