În America Centrală mii de persoane, care au pornit din Honduras, mărșăluiesc spre Statele Unite, în timp ce Occidentul ridică ziduri împotriva străinilor. Dar, spune fondatorul Comunității din Bose, protopărinții evreilor erau nomazi, creștinismul s-a deplasat dintr-un loc în altul. Omenirea, din totdeauna, e pe drum.

enzo bianchi singur

O mulțime impresionantă în călătorie. Lume care merge pe jos, care duce cu sine hainele cu care e îmbrăcată și alte puține lucruri. Unii spun că ar fi 7.000, alții că ar fi mai mulți. Unica certitudine este că numărul lor crește din zi în zi, grație tam-tam-ului rețelelor și a fluturașilor distribuiți din mână în mână. Sunt emigranți. Primii au plecat cu aproximativ două săptămâni înainte din Honduras (un Stat foarte sărac din America Centrală) și au pornit la drum ca să ajungă în Statele Unite, țintă sau miraj al unei vieți mai bune. La fiecare etapă mulțimii de oameni i se alătură noi disperați. După o călătorie extenuantă între Honduras și Guatemala, caravana traversează acum Mexicul. Și, cu toate că emigranții sunt încă foarte departe de granița cu Statele Unite, președintele Donal Trump a amenințat deja cu represiuni dure: a trimis 800 de soldați la frontieră și foarte probabil face presiuni asupra Mexicului ca să fie oprit convoiul în marș.

Privind imaginile acelei multitudini în drum spre Statele Unite, este imposibil să nu ne gândim la istorisirile exodului biblic. Occidentul începe din nou să ridice ziduri împotriva unui fenomen la fel de antic ca și omul. Dar citirea profundă și atentă a Sfintei Scripturi ne-ar putea ajuta să descifrăm prezentul. Da, pentru că «Biblia se naște din migrarea popoarelor», ne amintește Enzo Bianchi, fondator al comunității monastice din Bose (Biella), o realitate foarte specială, formată din călugări de ambele sexe, provenind din diverse biserici creștine.

«Progenitorii evreilor erau nomazi care se deplasau din Orient spre Orientul Mijlociu», explică călugărul. «Iar istoria poporului evreu a fost o migrare continuă: mai întâi în țara Canaanului, apoi în Egipt, după aceea exodul din Egipt spre Palestina. Există o legătură profundă între revelația Dumnezeului nostru și emigranți. Credincioșii care se recunosc în Dumnezeul lui Abraham, al lui Isac și al lui Iacob identifică ca puncte de referință trei nomazi, trei bărbați care au căutat mereu un pământ și care au locuit mereu în locuri străine pentru ei». Să nu mai vorbim apoi de istoria bisericii: «Creștinismul se naște iudaic, dar imediat se mută în lumea greacă și latină, pentru a suferi apoi influențele popoarelor barbare. Exact din acest amestec de ginți a luat naștere gândirea europeană, care arată o umanizare și un drum rar în istoria omenirii».

Dar tema nu se epuizează, desigur, cu rațiunile istorice, fiindcă apartenența la poporul creștin solicită din partea noastră o angajare aici și acum. O angajare cât se poate de concretă. «Ar fi de ajuns să ne amintim», continuă Enzo Bianchi, «că în inima mesajului lui Isus, acolo unde sunt exemplificate acele relații de care va depinde mântuirea noastră, citim: „am fost străin și m-ați primit”. Cu Evanghelia, iubirea față de emigranți, prezentă deja în Anticul Testament, asumă o dimensiune universală, deoarece străinul devine semn, sacramentul lui Cristos însuși».

Dar dacă primirea este atât de puternic prezentă în ADN-ul mesajului lui Cristos, cum să explicăm frica de străin care în această perioadă încrâncenează atâtea țări creștine, în America ca și în Europa? «Iese în evidență o mare fragilitate, chiar și în ce privește credința. Pentru mulți, creștinismul se reduce la un fapt cultural, devine simplă tradiție, localism, apartenență la clopotniță, liniște reconfortantă. Dar astfel negăm mesajul cel mai profund cuprins în Evanghelie. Există forțe politice care susțin aceste temeri și într-o anumită măsură chiar le creează». Rezultatul: «O barbarie incipientă, de care ar trebui să ne rușinăm».

«Ar trebuie să recuperăm autentica noastră memorie creștină», observă fondatorul comunității din Bose. «Sau, mai simplu, ar trebui să ne amintim ceea ce am fost. Este valabil pentru noi, italienii, este valabil și pentru poporul Statelor Unite, care este constituit din descendenți ai emigranților. Actualmente suntem în prada nepregătirii și a lipsei de cunoștință. Fenomenele migratoare nu pot fi negate, ci trebuie guvernate. Este nevoie de o politică cu viziune largă, care să nu se mulțumească cu răspunsurile pe termen scurt. Atunci când emigranții sunt la granițele noastre sau, mai rău, în mare, ar trebui să răspundem cu umanitate. Dar ar fi nevoie și de o privire globală. Să nu uităm că cea mai mare mișcare migratoare din timpul nostru nu are loc în Mediterană, ci în interiorul continentului african. La fel și în America lumea se deplasează din Sud spre mai bogatul Nord. Până când aceste persoane nu vor avea posibilitatea unei vieți în teritoriile lor, vor continua să fugă. Și vor încerca să ajungă în țările noastre. Pentru că, din totdeauna, cel căruia îi este foame se deplasează în căutarea pâinii».

Lorenzo Montanaro, 29.10.2018

Sursa: Famiglia Cristiana

 

migranții latinoamericani
Foto Reuters: caravana emigranților în Mexic, îndreptată spre granița cu Statele Unite

Un gând despre „Enzo Bianchi: „Biblia ne învață că în istorie suntem toți emigranți”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.