angelico-giudizio-universale-danza-dei-santi
Fericitul Angelico, Dansul Sfinților, detaliu din Judecata Universală, Muzeul „Sfântul Marcu”, (mai exact Conventul dominican „Sfântul Marcu”), Firenze

Halloween este o sărbătoare catolică, așa cum spune cu simplitate etimologia termenului: hallows = sfinți (amintiți-vă Tatăl Nostru în engleză: Our Father who art in heaven, „Hallowed” be thy name, – „să fie sfințit numele tău”), een = ajun (de la evening = seară, ajun), adică Halloween = seara/ajunul sărbătorii Tuturor Sfinților.

Deci, nu există nicio nevoie de a inventa neologismul Holyween, pentru că Halloween înseamnă exact același lucru. Dar cine explică acest lucru copiilor și, înainte de a le explica lor, învățătorilor și părinților? Halloween este sărbătoarea creștină din ajunul sărbătorii Sfinților, adică începutul sărbătorii Sfinților, pentru că toate sărbătorile mari (vezi Crăciunul și Paștele) încep noaptea.

Creștinii – mari maeștri ai bucuriei și ai sărbătoririi – au inventat sărbătoarea Sfinților (și Pomenirea Răposaților) pentru a celebra faptul că moartea era învinsă și că răul nemilos era de acum biruit. Despre acest lucru trebuie să le vorbim copiilor, explicându-le termenul Holloween. Celții catolici (anticii irlandezi) au început să celebreze iluminarea nopții, dovlecii care puneau pe fugă răul, cerul care vizita pământul, dulciurile pe care răposații le aduceau descendenților lor ca semn al iubirii lor mereu prezente și al mijlocirii lor în fața lui Dumnezeu pentru cei dragi ai lor, înfrângerea răului.

Tradiția, de altfel, nu este doar nord-europeană, ci și mediteraneeană (și tot catolică), dovadă fiind faptul că în multe localități di Sicilia și din Sardenia există „dulciurile morților”. Dacă ar fi adevărat că celții/irlandezii catolici au creștinat o sărbătoare celtică/irlandeză anterioară, li se poate explica copiilor că acest lucru reprezintă geniul creștinismului: în timp ce păgânii, care erau tot credincioși, credeau că morții puteau veni să-i viziteze numai o singură zi pe an, de sărbătoarea Sanhedrin, creștinii le-au vestit că morții ne vizitează zilnic, grație comuniunii care există în Cristos între vii și morți.

halloween-dolcetto-o-scherzetto
Copii cu colindul de Halloween (fotografie preluată de pe site-ul Diregiovani)

Numai cu 30 de ani în urmă, într-o perioadă foarte recentă deci, și-au însușit acest ritual minunat – care ne permite să celebrăm comuniunea dintre cer și pământ – mediile iraționaliste care cred în magie, lumea capitalistă care guvernează finanțele și vrea să vândă obiecte și, în cazuri foarte rare, chiar și mediile sataniste care, oricum, prin credința lor distorsionată, ne amintesc că diavolul există și, cu atât mai mult, că există Dumnezeu!

Prin urmare, despre semnificația sărbătorii Halloween trebuie să vorbim, și nu despre neroziile suprapuse de aceste grupuri minoritare. Trebuie să vorbim despre faptul că Holloween ne amintește că viața veșnică există, că morții (inclusiv bunicii și străbunicii răposați), și mai ales sfinții, ne însoțesc cu blândețea lor. Trebuie să mai vorbim și despre faptul că moartea și diavolul există, dar că Cristos i-a învins. Odată ce copiii au vorbit despre morți, au înțeles că morții ne iubesc și se roagă pentru noi la Dumnezeu, că sfinții ne ocrotesc, că răul există, dar că este dovada faptului că știința nu este de ajuns și că, din fericire, Dumnezeu este mai puternic decât el, să facă puțin ceea ce vor, căci sunt de acum vaccinați…  

Așadar, în școli și la cateheze, cu o săptămână înainte de Holloween, lecții cu traducerea literală a numelui sărbătorii și explicații despre morți, despre sfinți, despre irlandezi, și despre aproprierile nelegitime ale mediilor neo-magice și capitaliste…, iar apoi fiecare să facă ce vrea!

 Închei, pentru cei cărora nu le-a fost de ajuns ceea ce am spus aici, cu un magnific pasaj amintit de Giovanna Jacob, luat din Kristin, fiica lui Lavrans, de Sigrid Undset.

Contemplând o pictură care reprezintă o sfântă încăierată cu un balaur, Kristin spune: «Mi se pare că balaurul este foarte mic (…) nu pare să fie în stare s-o înghită pe Fecioară».  Iar fratele care l-a pictat răspunde: «Și, într-adevăr, nu a reușit. Totuși, nu era mai mare de atât. Balaurii și toate instrumentele diavolului ni se par mari atâta timp cât suntem stăpâniți de frică, dar dacă o făptură aspiră spre Dumnezeu din tot sufletul său, atât de mult încât să se poată apropia de puterea sa, forța diavolului este doborâtă dintr-o dată, astfel încât instrumentele sale devin mici și neputincioase. Balaurii și duhurile rele se prăbușesc și nu sunt mai mari decât broaștele, decât pisicile și decât ciorile» (traducere liberă din limba italiană).

Pr. Andrea Lonardo (director al Biroului de Cateheză din Roma), 25.10.2016

Sursa: Gli Scritti

is-animeddas
Is animeddas (Sufletele, dulciurile morților în Sardenia)

Un gând despre „Halloween – Semnificația unei sărbători vechi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.