Duminica a 31-a de peste an – 4 noiembrie 2018

Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău. Să-l iubești pe aproapele tău. – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În templul din Ierusalim Isus a acuzat casta sacerdotală la putere că a transformat templul într-o peșteră de tâlhari. Și nu doar atât, ci i-a acuzat pe arhierei că sunt ucigași care, din interes, îl vor ucide. Bineînțeles, vor să-l ucidă pe Isus, dur nu o pot face din cauză că le este frică de mulțime. De aceea există o întreagă serie de atacuri împotriva lui Isus, ca să încerce să-l defăimeze, atacuri din care Isus iese de fiecare dată tot mai întărit. Așadar, după atacul fariseilor și cel al saduceilor, este acum rândul cărturarului. Să citim din Marcu, capitolul 12, începând de la versetul 28.

Atunci. Cuvântul „atunci” face legătura cu aceste atacuri. S-a apropiat unul dintre cărturari. Cărturarii sunt teologii oficiali din vremea aceea, care au decis deja că Isus trebuie să fie eliminat. Evanghelistul a spus că ei căutau modalitatea cu care să-l ucidă. Deja în capitolul al doilea l-au acuzat pe Isus că este un blasfemator și trebuia, deci, să moară. Unul dintre cărturari care i-a auzit discutând și a văzut cum le-a răspuns bine, l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”. Întrebarea cărturarului nu este adresată ca să învețe – el cunoaște deja răspunsul –, ci vrea să controleze care este poziția lui Isus, pentru că Isus are o atitudine destul de detașată cu privire la porunci. Care este prima dintre toate poruncile? Prima dintre toate poruncile este porunca pe care și Dumnezeu o ține. Și care este porunca pe care și Dumnezeu o respectă? Odihna sâmbetei. Prin urmare, împlinirea odihnei sabatului echivalează cu împlinirea întregii legi. Încălcarea sâmbetei echivalează cu încălcarea întregii legi și, de aceea, este pedepsită cu moartea. Și Isus nu a ținut sâmbăta, comițând diferite încălcări în această zi. Așadar, întrebarea era concepută nu ca să învețe, ci ca să controleze, să acuze.

Isus a răspuns: „Prima este…”. Iar aici este surprinzător răspunsul lui Isus, pentru că a fost întrebat de cărturar care este prima, cea mai importantă dintre toate poruncile. Ei bine, Isus nu citează nicio poruncă. Isus face referință la crezul Israelului, Shema Israel, Ascultă, Israele, rugăciunea pe care evreii trebuiau să o recite de două ori pe zi, dimineața și seara, și care se găsește în cartea Deuteronomului, în capitolul șase, începând de la versetul 4, dar nu citează decalogul. Prima este: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este unicul Domn; să-l iubești, așadar, pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta”. Textului ebraic Isus îi adaugă posesivul, pentru a scoate în evidență imediatețea, forța acestei porunci. Cu tot sufletul tău – este viața, în greacă psihicul – cu toată mintea ta și cu toate forțele tale.

Dar pentru a fi autentică, iubirea față de Dumnezeu trebuie să fie tradusă în iubirea față de aproapele, de aceea Isus îi adaugă acestei rugăciuni un precept luat din cartea Leviticului, din capitolul 19, și spune: Iar a doua este aceasta: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Deci, există o iubire față de Dumnezeu, absolută, și o iubire față de aproapele, relativă. Aceasta este învățătura pentru comunitatea iudaică, dar nu pentru comunitatea lui Isus. În comunitatea lui Isus va fi lăsată o singură poruncă, în care nu este cerută iubirea față de Dumnezeu, pentru că Dumnezeul lui Isus nu absoarbe energiile oamenilor, ci le comunică pe ale sale, și Isus va spune: „Vă las o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții”. Aceasta o găsim în evanghelia lui Ioan, în capitolul 13, versetul 34.

Iar Isus, după ce a exprimat acestea, îi confirmă cărturarului că nu există poruncă mai mare decât aceasta. Atunci cărturarul i-a spus: „Ai spus bine, Învățătorule. Acum, în sfârșit, cărturarul i se adresează lui Isus numindu-l învățător, se recunoaște în învățătura lui. Și conform cu adevărul că el este unic și nu este altul în afară de el. Iar în răspunsul său, cărturarul omite viața, spune: să-l iubești cu toată inima, cu toată mintea și cu toată forța și să-l iubești pe aproapele ca pe tine însuți. Și, iată, cărturarul înțelege, în sfârșit, ceva nou: valorează mai mult decât toate holocausturile și jertfele. Deja profetul Osea spusese – era Domnul cel care vorbea: „Vreau iubirea, milostivirea, și nu jertfa”. Exact aceasta este ceea ce Domnul vrea și Isus a venit să ne repropună, nu o jertfă față de Dumnezeu, ci o iubire față de ceilalți. Acest lucru este mai important decât toate holocausturile și decât toate jertfele.

Ei bine, Isus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, îi spune: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”. De ce nu este departe și nu este, în schimb, aproape? Fiindcă pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu este necesară convertirea, iar convertirea este bazată pe cele trei atitudini pe care Isus le cere: în loc să acumulezi pentru tine, împarte în mod generos cu ceilalți; în loc să urci peste ceilalți, coboară, apleacă-te cu cei din urmă; în loc să poruncești, slujește. Dar aceste lucruri sunt dificile pentru un cărturar.

Evanghelistul încheie spunând că nimeni nu mai avea curajul să-i pună întrebări. Dar nu este semnalată nicio reacție din partea cărturarului… Nu acceptă invitația de a face parte din împărăție. Întrebarea sa a fost una teoretică, o opinie academică, teologică… Rămâne în interiorul tradiției sale și nu acceptă invitația lui Isus, chiar și din cauza faptului că pentru a intra în împărăție ar trebui să se aplece și ar trebui să înceapă să slujească, iar acest lucru, pentru ilustrul teolog, pentru teologul care avea o poziție importantă în societate, este aproape imposibil.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 12, 28-34

În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus și l-a întrebat: «Care este prima dintre toate poruncile?».

Isus i-a răspuns: «Prima este: „Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta!”. A doua este aceasta: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea».

Cărturarul i-a zis: „Bine, Învățătorule, adevărat ai spus că el este unul singur și că nu este altul în afară de el și a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele».

Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: «Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu». Și nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.