e247761cafe85c874529ab539a349c2c
Sursa foto: Monastero di Bose

Duminica a 32-a de peste an – 11 noiembrie 2018

ACEASTĂ VĂDUVĂ, ÎN SĂRĂCIA EI, A DAT TOT CEEA CE AVEA – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM 

În templul din Ierusalim Isus i-a denunțat pe cei mai înalți reprezentanți ai instituției religioase că sunt niște bandiți și asasini, și îi acuză că au transformat casa Tatălui într-o peșteră de tâlhari. Firește, acești înalți oficiali ai instituției religioase îl detestă pe Isus, vor să-l omoare, dar nu reușesc din cauza mulțimii; dezlănțuie atacuri împotriva lui, îi întind capcane, dar Isus iese mereu învingător. De data aceasta, însă, Isus însuși trece la contraatac. După ce a demolat printr-o glumă teologia cărturarilor, cei mai distinși teoreticieni oficiali ai instituției religioase, Isus trece acum la condamnarea comportamentului lor. E ceea ce ne scrie evanghelistul Marcu în capitolul 12, versetele 38-44.

Le spunea în… Pentru cuvintele lui Isus evanghelistul nu folosește termenul „discurs” sau „cuvânt”, ci „învățătură”, deci este ceva care e valabil pentru totdeauna, pentru comunitățile credincioșilor din toate timpurile. Le spunea în învățătura sa: „Feriți-vă”. Adică fiți atenți! Dar față de cine ne pune în gardă Isus? De cine spune să ne ferim? Nu de păcătoși, nu de cei care nu împlinesc legea, ci de cărturari. Cărturarii erau teologii oficiali, magisteriul oficial al instituției religioase, persoane de mare importanță, al căror cuvânt avea aceeași valoare ca și cuvântul lui Dumnezeu. Iar Isus ne spune să ne ferim, să fim atenți față de aceștia. Așadar, trebuie să-i evităm, sunt periculoși.

Și Isus oferă câteva indicații ca să știm să-i deosebim, și spune: Le place să umble în haine lungi. Adică se îmbracă în veșminte religioase, care să dea de înțeles că ei au o relație privilegiată, superioară restului poporului, cu Dumnezeu. Să fie salutați prin piețe. Cât de mult le place să fie onorați, să fie stimați pentru titlurile lor… Isus își bate joc de ei, în mod amabil, ironic. Să ocupe primele locuri în sinagogi. Primele locuri în sinagogi nu înseamnă locurile din față: în sinagogi erau un fel de trepte, iar primele locuri erau cele de sus, deci departe de restul mulțimii. Dar atunci când se mănâncă, îi recunoașteți, pentru că sunt mereu în primele locuri. Locurile dintâi la ospețe. Locul dintâi la ospețe este cel mai aproape de stăpânul casei, unde mâncarea este servită înaintea celorlalți și se mănâncă mai bine.

Și fac toate acestea, spune Isus, pentru că devorează casele văduvelor. Prin „văduvă” se înțelege o persoană care, neavând un bărbat, este fără protecție, este elementul slab al societății. Ei bine, aceștia devorează casele văduvelor… Iar aici traducerea spune: și se roagă îndelung ca să fie văzuți. Evanghelistul scrie, literalmente, „și aparent îndelung se roagă”. Adică Isus nu le îngăduie faptul că se roagă; se arată numai că se roagă, dar scopul lor este să-i golească pe alții și să ia pentru ei bunurile lor. Și pentru întâia oară surprindem în gura lui Isus cuvântul „condamnare”, o condamnare foarte severă, care nu este pentru cei păcătoși, ci chiar pentru cele mai înalte autorități ale templului, pentru cărturari, cei care trebuiau să facă cunoscută poporului voința lui Dumnezeu. Ei vor primi o condamnare mai severă.

Apoi evanghelistul ne ilustrează motivația acestei condamnări: Isus s-a așezat în fața vistieriei – iată, vistieria este adevăratul Dumnezeu din templu – și privește cum aruncă mulțimea monedele. Dar sosește, scrie evanghelistul, o văduvă săracă care a aruncat în vistierie două monede mici – un nimic –, care valorează un ban. Atunci, chemându-i la sine pe discipolii săi – Isus trebuie mereu să-i cheme pe acești discipoli, ei sunt mereu departe de Isus, pentru că nu împărtășesc orientarea lui, acțiunea sa.

Și iată cuvintele lui Isus: Adevăr vă spun. Așadar, ceva foarte important. Isus spune: Adevăr vă spun că această văduvă, atât de săracă, a aruncat – nu lui Dumnezeu –, ci în vistierie. Termenul „vistierie” apare pentru a treia oară, ca să indice că vistieria este adevăratul Dumnezeu al templului. Mai mult decât toți ceilalți. Spune că toți ceilalți au aruncat din surplusul lor, dar această văduvă a aruncat tot ceea ce avea. Tot ceea ce mai avea ca să trăiască. Pentru a înțelege cuvintele lui Isus trebuie să facem referință la lege. În cartea Deuteronomului, la capitolul 14, versetul 28, se stabilește ca din veniturile templului să li se asigure hrana categoriilor vulnerabile ale societății, al căror exemplu erau văduvele și orfanii. Ei bine, ce au făcut cărturarii? Nu doar nu au asigurat din veniturile templului hrana văduvelor, ci sugeau limfa vitală a văduvelor și a categoriilor nevoiașe ale societății pentru a se hrăni, în fond, pe ei înșiși. Astfel, au răstălmăcit complet învățătura legii: în loc să hrănească, înfometau.

Așadar, această reacție a lui Isus nu este o laudă pentru credința văduvei, ci o lamentare pentru victima instituției religioase. Și din acest motiv, imediat după aceea, este vestirea din partea lui Isus a dispariției acestei instituții religioase. Va spune Isus: „nu va rămâne aici piatră peste piatră care să nu fie distrusă”. O instituție religioasă care, în loc să se pună în serviciul persoanelor, pune persoanele în serviciul ei, aceasta nu are dreptul să existe.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 12, 38-44

În acel timp, Isus, în învățătura lui [în templu], mai spunea mulțimilor: «Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe, să ocupe primele locuri în sinagogi și locurile dintâi la ospețe! Ei devorează avutul văduvelor și se prefac că se roagă îndelung. Ei vor primi o condamnare mai aspră».

Stând în fața vistieriei, privea cum punea mulțimea banii în caseta pentru ofrande. Mulți bogați puneau mult. A venit și o văduvă săracă și a pus două monede mici, câțiva bani.

Atunci i-a chemat pe discipolii săi și le-a zis: «Adevăr vă spun că văduva aceasta săracă a pus mai mult decât toți cei care pun în caseta pentru ofrande, pentru că toți au pus din surplusul lor, ea însă a pus din sărăcia ei totul, tot ce mai avea la viața ei».

 

Un gând despre „Această văduvă, în sărăcia ei, a dat tot ceea ce avea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.