Duminica a 33-a de peste an – 18 noiembrie 2018

Fiul omului îi va aduna pe aleșii săi din cele patru vânturi – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Capitolul 13 al Evangheliei lui Marcu este extrem de complex. Evanghelistul este conștient de acest lucru, până la punctul în care, la versetul 14, spune: „cel care citește”, adică lectorul, „să înțeleagă”.

Așadar, să încercăm să înțelegem ceea ce ne transmite evanghelistul. În zilele acelea, după acea tribulație… Tribulația a fost distrugerea templului din Ierusalim, pe care Isus a anunțat-o. Iar aici, făcând trimitere la textele profeților, în mod deosebit la profetul Ieremia, Isus folosește limbajul profetic al căderii regimurilor asupritoare.

Și spune Isus: Soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina. Soarele și luna, în acea cultură, era divinități adorate de popoarele păgâne. Așadar, divinitățile păgâne își pierd splendoarea. De ce? Mai înainte Isus spusese: „Este necesar ca evanghelia, vestea cea bună, să le fie proclamată tuturor”. Așadar, procesul de eliberare care a început prin căderea Ierusalimului, începe să-și arate efectele. Vestirea veștii bune prin lumina, prin splendoarea adevăratului Dumnezeu, pune în umbră toate divinitățile false.

Iată efectele: Și stelele vor cădea de pe cer. Ce se înțelege prin „stele”? Pe vremea aceea, toți aceia care dețineau o putere, regele, împăratul, faraonul, se considerau ca fiind de condiție divină, motiv pentru care erau, metaforic, în cer, considerați ca fiind stele.

Atunci, prin intermediul evanghelistului, Isus ne spune că toate acele regimuri, acele puteri care își bazează autoritatea pe divinitățile false, din moment ce are loc vestirea evangheliei lui Isus, aceste false divinități își pierd strălucirea, iar aceste stele încep să cadă una după alta.

Aici referința lui Isus este la oracolul împotriva Babiloniei al profetului Isaia, unde profetul spune împotriva regelui Babiloniei: „Cum de ai căzut din cer, stea a dimineții, fiu al zorilor? Voiai să spui: «Voi urca în cer» și în schimb te vei prăbuși în Șeól”.

Așadar, efectul pozitiv al vestirii veștii bune a lui Isus este faptul că toate structurile puterii, toate regimurile bazate pe putere vor cădea prin eliberarea omului.

Iar puterile care sunt în ceruri se vor zgudui. În ceruri, potrivit evanghelistului, este Tatăl, fiul Omului și îngerii. Puterile sunt forțe care uzurpă condiția divină, și încep să se răstoarne.

Deci, Isus ne sigură: Atunci îl vor vedea. Isus nu spune „veți vedea”, ci „vor vedea”. Cine va vedea? Puternicii care cad de pe tronurile lor. Pe fiul Omului venind pe nori. Norii exprimă condiția divină. Cu mare putere și glorie. În momentul în care puterile sunt zguduite – stelele încep să cadă – se manifestă puterea și gloria Fiului Omului.

Și Isus adaugă că El îi va trimite pe îngeri, adică pe aceia care l-au ajutat să-și realizeze lucrarea, și îi va aduna pe aleșii săi. Căderea persecutorilor va însemna triumful celor persecutați. Din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. Toate acestea pentru un nou început.

Iar apoi Isus continuă: De la planta smochinului… Smochinul a apărut deja în această evangheliei ca imagine a templului, a instituției religioase, care era toată numai splendoare, dar fără niciun rod, toată numai frunze și nimic fructe. Învățați parabola. Este o parabolă deosebită, am putea traduce prin „acea parabolă”. Dar care este acea parabolă? Este aceea pe care Isus a pronunțat-o împotriva instituției religioase, împotriva marilor preoți, iar parabola este cea a viticultorilor ucigași, cărora Dumnezeu le va lua via.

Când mlădița sa devine deja fragedă și dau frunzele, știți că vara este aproape. La fel și voi… – deci, Isus se adresează comunității sale –, când veți vedea că se împlinesc acestea, să știți că este aproape, la ușă. Ce este aproape? Ce este la ușă? Împărăția lui Dumnezeu. Din moment ce cade Ierusalimul – și cade templul, acest mare obstacol pentru a merge și a predica vestea cea bună chiar și păgânilor –, din moment ce prin vestirea veștii bune toate puterile care se bazează pe dominarea, pe exploatarea omului încep să cadă, iată că se inaugurează împărăția lui Dumnezeu.

Și Isus asigură: Adevăr vă spun: nu va trece această generație înainte ca toate acestea să se întâmple. Știm că distrugerea Ierusalimului va fi în anul 70. Ruinarea Ierusalimului va permite intrarea păgânilor în împărăția lui Dumnezeu. Cerul și pământul vor trece, adică totul va trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Așadar, certitudinea absolută că atunci când comunitatea vestește și trăiește vestea cea bună a lui Isus, orice sistem nedrept, orice sistem opresiv va cădea, pentru că toți puternicii, toate regimurile au picioarele din lut și, mai devreme sau mai târziu, sunt destinate să cadă.

Iar apoi acest pasaj se încheie printr-o imagine de mare încredere. Cât despre ziua aceea, este ziua morții lui Isus, și despre ceasul acela, ceasul persecuției și al morții discipolilor săi, nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl.

Ce vrea să ne spună Isus? Nu este important să cunoaștem momentul, ci să știm că el este în mâinile Tatălui. Așadar, această pagină se încheie printr-o invitație de a ne încrede pe deplin în acțiunea Tatălui. Deci, este o pagină pe deplin pozitivă. Cu siguranță nu este o pagină care tinde să-i înfricoșeze pe oameni, ci mai degrabă să-i elibereze și, mai presus de toate, este o pagină care încurajează comunitatea mică a credincioșilor, care se simte neputincioasă în fața marilor regimuri care guvernează lumea.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

 

Marcu 13, 24-32

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «În zilele acelea, după acea nenorocire, soarele se va întuneca, iar luna nu-și va mai da strălucirea ei; stelele vor cădea de pe cer, iar puterile cerului se vor zgudui. Atunci îl vor vedea pe „Fiul Omului venind pe nori” cu putere mare și glorie.

Atunci va trimite îngerii și va aduna pe toți aleșii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului. Învățați de la smochin parabola: când mlădița devine deja fragedă și dau frunzele, știți că vara este aproape.

La fel și voi, când veți vedea că se împlinesc acestea, să știți că este aproape, la ușă. Adevăr vă spun că nu va trece această generație până nu se vor împlini toate acestea! Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece.

Cât despre ziua și ceasul acela, nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.