Iar noi ce trebuie să facem?

Duminica a 3-a din Advent – 16 decembrie 2018

IAR NOI CE TREBUIE SĂ FACEM? – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM


La invitația lui Ioan la un botez în semn de schimbare a vieții, la convertirea pentru obținerea iertării păcatelor, răspund mulțimile, chiar și vameșii, impurii, și chiar soldații. Cei care nu răspund la invitația lui Ioan Botezătorul sunt cărturarii, fariseii și preoții; cei care aparțin elitei religioase nu se gândesc că au nevoie de convertire. Mulțimile îl întreabă pe Ioan: „Ce trebuie să facem?”. Iar Ioan, în răspunsul său, nu indică nimic care privește raportul cu Dumnezeu sau cultul, ci îi invită la împărțirea cu ceilalți, la solidaritate, și răspunde: „Cine are două tunici să dea celui ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel”.

„Au venit la el și vameșii”. Vameșii sunt aceia care poartă amprenta de neșters a impurității, aceia pentru care nu există nicio speranță de mântuire și, într-adevăr, se duc și ei să fie botezați, dar îl întreabă, literalmente, „Învățătorule, iar noi?”. Adică: ce facem? Ei bine, în mod incredibil Ioan Botezătorul nu le cere să înceteze cu munca lor, ci să „nu cereți nimic mai mult față de cât v-a fost fixat”. Adică să nu-i exploateze pe oameni, să nu le fure oamenilor.

Sunt acolo și soldații, probabil unii iudei în serviciul lui Irod, și de asemenea și ei îl întreabă ce trebuie să facă, și la fel și pe aceștia Ioan Botezătorul îi invită „să nu maltratați, să nu extorcați pe nimeni cu nimic, mulțumiți-vă cu soldele voastre”. Adică evitați nedreptatea, furturile și jafurile, care erau tipice soldaților. Ei bine, pentru popor această figură a lui Ioan Botezătorul îl reprezintă pe mesia, eliberatorul care trebuie să sosească. Așadar, Ioan răspunde acestei așteptări cu aceste cuvinte: „eu vă botez cu apă”, adică vă scufund într-un lichid exterior în semn de schimbare a vieții, „dar vine cel care…”. Iată, pentru a înțelege răspunsul lui Ioan Botezătorul trebuie să facem referință la cultura epocii, la institutul juridic al leviratului, de la latinescul „levir”, „cumnat”, care prescria ca atunci când o femeie fără copii rămâne văduvă, cumnatul să aibă obligația să o lase însărcinată. Fiul de parte bărbătească care s-ar fi născut ar fi purtat numele defunctului, pentru a face ca numele acestuia să rămână mereu în familie. În cazul în care cumnatul, evident din motive economice, refuza, cel care avea dreptul după el continua cu ceremonia descălțării sandalei: dezlega sandalele, le lua, scuipa… Era un semn pentru a spune: dreptul tău de a o lăsa însărcinată pe această femeie îmi revine acum mie.

Ei bine, în epoca Evangheliilor poporul lui Israel se considera ca o văduvă, atât era de distant de acum raportul, cununia cu Dumnezeu, și îl aștepta pe acest mesie ca pe un mire. Atunci, Ioan Botezătorul indică faptul că „nu sunt eu mirele”. Adică: acela care trebuie să fecundeze acest popor lipsit de viață, nu sunt eu. Asadar, înțelegem răspunsul lui Ioan Botezătorul: „vine cel care este mai puternic decât mine”, adică acela care are dreptul mai mult decât mine, „căruia nu sunt vrednic să-i dezleg curelușele sandalelor. El vă va boteza în Duh Sfânt”. În timp ce botezul în apă este un lichid exterior omului și are semnificația schimbării, botezul în Duh Sfânt este o revărsare a vieții divine care pătrunde în om și îi schimbă direcția, îi schimbă comportamentul. Apoi Ioan Botezătorul adaugă focul. Focul este semn al judecății, al pedepsei lui Dumnezeu, dar atunci când Isus va relua aceste cuvinte ale lui Ioan Botezătorul, va omite focul, pentru că Dumnezeul lui Isus este un Dumnezeu care oferă iubire chiar și celui care nu o merită, și nu pedepsește. De fapt, va spune Isus – găsim în Faptele Apostolilor, în primul capitol, la versetul 5 – „Ioan a botezat cu apă, în schimb voi veți fi botezați în Duh Sfânt peste câteva zile”. Și Isus omite focul. Asadar, din partea lui Isus există numai o comunicare de Duh Sfânt, adică de viață dumnezeiască, dar nicio pedeapsă pentru cel care îl refuză.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Luca 3, 10-18

În acel timp, mulţimile îl întrebau pe Ioan: «Atunci, ce trebuie să facem?». Răspunzând, le-a spus: «Cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine are de mâncare să facă la fel!».

Au venit şi unii vameşi ca să fie botezaţi şi i-au spus: «Învăţătorule, noi ce trebuie să facem?». El le-a spus: «Nu pretindeţi mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi!».

Şi unii soldaţi l-au întrebat la fel, spunând: «Iar noi ce trebuie să facem?». El le-a zis: «Nu maltrataţi şi nu acuzaţi pe nimeni pe nedrept şi fiţi mulţumiţi cu solda voastră!».

Deoarece poporul era în aşteptare şi toţi se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: «Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt şi cu foc. Lopata de vânturat este în mâna lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în grânarul său, iar pleava o va arde în focul care nu se va stinge».

Astfel, prin multe alte îndemnuri, el predica poporului vestea cea bună.

Un gând despre “Iar noi ce trebuie să facem?

  1. Pingback: Iar noi ce trebuie să facem? — Curajul credinței – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.