Botezul Domnului

În timp ce Isus, după ce a primit botezul, era în rugăciune, cerul s-a deschis – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Ioan Botezătorul a vestit în deșert un botez în semn de convertire, adică de schimbare a vieții, spre iertarea păcatelor. Răspunsul este neașteptat: tot poporul alergă spre el. Poporul a înțeles că iertarea păcatelor nu poate avea loc în templu, printr-o acțiune liturgică, printr-o jertfă adusă Domnului, ci printr-o schimbare a vieții.

Dar dacă poporul a înțeles și aleargă spre Ioan Botezătorul, autoritățile religioase, conducătorii, nu, fiind mereu refractari față de orice invitație la schimbare.

Așadar, să citim evanghelia din această duminică, din capitolul 3 din Luca, începând de la versetul 15. Deoarece poporul era în așteptare și toți se întrebau în inima lor, cu privire la Ioan, dacă nu este el Cristosul, adică Mesia…

Poporul crede că l-a identificat în acest profet din pustiu pe așteptatul eliberator al lui Israel. Dar Ioan clarifică imediat că nu este el eliberatorul așteptat. Ioan le-a răspuns tuturor zicând: Eu vă botez cu apă, adică vă scufund într-un lichid, care este exterior omului, care este un semn al schimbării vieții pentru a obține iertarea păcatelor. Dar vine acela care este mai puternic decât mine… Iar aici evanghelistul folosește o expresie care trebuie inserată în context, care trebuie inserată în contextul cultural al epocii pentru a o înțelege: Nu sunt vrednic să dezleg șireturile sandalelor.

Ce vrea să spună Ioan Botezătorul cu această expresie? Exista o lege în cadrul instituției matrimoniale din acel timp, care se numea „a leviratului”. În ce consta această lege? Atunci când o femeie rămânea văduvă fără copii, cumnatul avea obligația să o lase însărcinată. Copilul născut ar fi trebuit să poarte numele soțului defunct.

Era un mod de perpetuare a numelui persoanei. Atunci când cumnatul refuza să o lase însărcinată pe această femeie… De ce refuza? Din motive de interes, pentru că femeia fără copii, fără urmași, era apoi retrimisă la clanul ei familial. Cel care, pe scara socială, juridică, avea dreptul după el, continua cu ceremonia descălțării: dezlega sandalele acestei persoane, le lua, scuipa pe ele… Era un gest simbolic care însemna: „dreptul tău de a o lăsa însărcinată pe această văduvă, îmi revine mie”.

Iată deci semnificația acestei expresii a lui Ioan Botezătorul, pe care o regăsim în vechiul testament, în povestirile despre Rut și în alte cărți. Așadar, expresia „Nu sunt vrednic să dezleg șireturile sandalelor” înseamnă „nu sunt eu cel care trebuie să o fecundez pe această văduvă” – poporul lui Israel era considerat ca o văduvă –, „ci acela care vine după mine”.

Pentru că el „vă va boteza în Duh Sfânt”. În timp ce eu v-am scufundat în apă, simbol al unei schimbări a vieții, el vă va îmbiba, vă va scufunda, vă va impregna cu viața divină însăși. Și foc.

Apoi, liturgia taie aici câteva versete care indică eliminarea lui Ioan Botezătorul. Este răspunsul puterii față de convertire. Cei puternici nu vor să se schimbe niciodată. Dar este și stupiditatea puterii, fiindcă persecuția face mereu ca viața să înflorească, nu să se stingă. Ori de câte ori cei puternici vor să stingă o voce, iată că apare una și mai puternică.

Și, într-adevăr… Iată, să reluăm lectura noastă, de la versetul 21. Și, iată, în timp ce tot poporul era botezat… Așadar, poporul a înțeles că între Ierusalim, templul unde se obținea printr-o jertfă adusă Domnului iertarea păcatelor, și deșert, [unde iertarea păcatelor se obținea] printr-un ritual al imersiunii, poporul a înțeles că acolo este adevărul.

Iată că apare Isus, care se duce și el să fie botezat. Dar de ce Isus se botează? Pentru lume, botezul era un simbol al morții: a murii față de trecut, față de ceea ce a fost cineva, pentru a începe o viață nouă. La fel și pentru Isus botezul este un semn al morții, nu față de un trecut al păcatului, pe care el nu-l are, ci un semn al acceptării morții în viitor. Isus va spune mai încolo, în această evanghelie, că există un botez cu care trebuie să fie botezat și că este neliniștit până când nu va sosi acest moment.

Este vorba despre moartea sa. Așadar, pentru Isus, a merge să fie botezat înseamnă a accepta persecuția și chiar și moartea, din fidelitate față de iubirea lui Dumnezeu. În timp ce Isus, după ce a primit și el botezul, era în rugăciune, cerul s-a deschis. Ce înseamnă acest cer care se deschide? Este comunicarea permanentă și definitivă a omului cu Dumnezeu. Cerul indică realitatea divină.

Atunci când există un om care se angajează să manifeste cu fidelitate iubirea lui Dumnezeu, iată, comunicarea dintre Dumnezeu și om continuă. Cu Isus această comunicare va fi neîntreruptă.

Și a coborât peste el Duhul Sfânt. Articolul hotărât indică totalitatea. Duhul este forța, energia iubirii lui Dumnezeu, care coboară peste Isus. De ce evanghelistul indică: sub chip trupesc? Pentru a spune: realmente, pe deplin; asemenea unui porumbel. Imaginea porumbelului ne duce cu gândul la diferite elemente, privește creația, atunci când Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor, iar în interpretarea rabinică se spunea că era asemenea unui porumbel. Așadar, în Isus este noua creație. Ne duce cu gândul mai ales la porumbelul care iese din arca lui Noe, după potop, în semn de iertare.

Isus este iertarea lui Dumnezeu. Dar amintește și de un proverb palestinian, care spune: „ca iubirea porumbelului față de cuibul său”. Porumbelul este acel animal care rămâne afecționat, atașat de cuibul său originar. Putem să-i schimbăm cuibul, să-i facem unul nou, dar el nici nu vrea să audă. Deci, Isus este cuibul Duhului, este locul unde se manifestă plinătatea iubirii lui Dumnezeu.

Și a venit un glas din cer, deci de la Dumnezeu. Iar aici evanghelistul face un colaj din diferite texte din vechiul testament, din profetul Isaía, dintr-un psalm, din cartea Genezei: Tu ești Fiul meu, cel iubit – cel iubit înseamnă moștenitorul, cel care moștenește totul de la tatăl –, în tine mi-am pus complăcerea.

Prin urmare, Dumnezeu confirmă faptul că în Isus este prezentă întreaga sa realitate, iar poporul trebuie doar să-l primească.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Luca 3,15-16.21-22

În acel timp, deoarece poporul era în așteptare și toți se întrebau în inima lor despre Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul, Ioan le-a răspuns tuturor: «Eu vă botez cu apă, însă vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălțămintei. El vă va boteza în Duhul Sfânt și cu foc».

În timp ce tot poporul era botezat, a fost botezat și Isus și, pe când se ruga, cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a coborât asupra lui, sub chip trupesc, ca un porumbel, și o voce a fost din cer: «Tu ești Fiul meu cel iubit, în tine îmi găsesc toată plăcerea».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.