Dumnezeul în care cred este Dumnezeul nunții din Cana…

E o sărbătoare mare, într-o casă din Cana Galileii: ușile sunt deschise, după cum e obiceiul, curtea este plină de lume, invitații par să nu fie niciodată suficienți pentru voința tânărului cuplu de a împărtăși cu ceilalți bucuria, în acea noapte a torțelor aprinse, a cântecelor și a dansurilor. Există o primire cordială chiar și pentru întreaga caravană multicoloră care a început să-l urmeze pe Isus, urcând din satele răsfirate în împrejurimile lacului.

Evanghelia din Cana îl surprinde pe Isus în urzelile festive ale unei mese nupțiale, în mijlocul lumii, în timp ce cântă, râde, dansează, mănâncă și bea, departe de ascetismele noastre false. Dumnezeu a fost găsit la masă, nu în pustiu, nu pe Sinai, nu pe muntele Sion. Vestea cea bună este faptul că Dumnezeu se aliază cu bucuria creaturilor sale, cu plăcerea vitală și simplă de a exista și a iubi: Cana este actul său de credință în iubirea umană. El crede în iubire, o binecuvântează, o susține. Crede atât de mult încât face din ea elementul de bază, locul originar și privilegiat al evanghelizării sale. Isus începe să expună credința așa cum s-ar povesti o poveste de dragoste, o poveste căreia îi este foame după veșnicie și absolut. Inima, potrivit unei vechi zicale, este ușa zeilor.

Chiar și Maria participă la sărbătoare, conversează, mănâncă, râde, gustă vinul, dansează, dar în același timp observă ceea ce se întâmplă în jurul ei. Observarea ei atentă și discretă îi permite să vadă ceea ce nimeni nu vede, și anume faptul că vinul s-a terminat, punct de cotitură în relatare[1]. Nu pâinea este cea care lipsește, nu necesarul pentru viață, ci vinul, care nu este indispensabil, ceva în plus inutil pentru orice, dar nu pentru sărbătoare sau pentru calitatea vieții. Însă vinul, în întreaga Biblie, este simbolul iubirii fericite dintre bărbat și femeie, dintre om și Dumnezeu. Fericite și mereu amenințate. Nu mai au vin, experiență pe care cu toții am trăit-o, atunci când suntem asaltați de mii de îndoieli, iar iubirile sunt lipsite de bucurie, casele sunt lipsite de sărbătoare, credința este lipsită de elan. Maria indică drumul: „Orice vă va spune, faceți”.

Faceți ceea ce spune, faceți Evanghelia sa, faceți-o să devină gest și trup, sânge și carne. Și se vor umple amforele goale ale inimii. Și se va transforma viața, din goală va deveni plină, din stinsă va deveni fericită. Mai multă evanghelie este egal cu mai multă viață. Mai mult Dumnezeu echivalează cu mai mult eu.

Dumnezeul în care cred este Dumnezeul nunții din Cana, Dumnezeul sărbătorii, al veselei iubiri dansatoare; un Dumnezeu fericit că este de partea vinului celui mai bun, a parfumului de nard prețios, care este de partea bucuriei, care vine în ajutorul acelora care duc lipsă de pâine și sunt însetați de iubire. Un Dumnezeu fericit, care se îngrijește de plăcerea umilă și puternică a trăirii.

Comentariu la evanghelia din Duminica a doua de peste an (20 ianuarie 2019), de pr. Ermes Maria Ronchi, OSM


[1] Sărbătorile de nuntă din Vechiul Testament durau aproximativ șapte zile (cfr Tobía 11,20), dar și mai mult.

Sursa: Facebook

Evanghelia după Ioan 2,1-11

În acel timp, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii și mama lui Isus era acolo. A fost chemat și Isus cu discipolii lui.

Lipsind vinul, mama lui Isus i-a zis: «Nu au vin». Dar Isus i-a spus: «Ce ne privește pe mine și pe tine, femeie; încă nu a venit ceasul meu». Mama lui Isus le-a spus slujitorilor: «Faceți tot ce vă va spune».

Erau acolo șase amfore de piatră puse pentru purificarea Iudeilor, fiecare de optzeci sau o sută douăzeci de litri. Isus le-a zis: «Umpleți amforele cu apă!». Iar ei le-au umplut până sus. Atunci le-a zis: «Scoateți acum și duceți stolnicului nunții!». Ei i-au dus.

Când a gustat stolnicul apa devenită vin – și el nu știa de unde este, dar slujitorii care o aduseseră știau – stolnicul l-a chemat pe mire și i-a spus: «Orice om pune mai întâi vinul cel mai bun, iar când s-au îmbătat, pe cel mai slab. Tu ai ținut vinul bun până acum!». Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii. Și-a arătat gloria, iar discipolii lui au crezut în el.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.