Părăsind toate, l-au urmat

Duminica a 5-a de peste an – 10 februarie 2019

Părăsind toate, l-au urmat – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Potrivit profetului Ezechiel abundența pescuitului era semn al binecuvântării divine. În capitolul 47 el își imaginează acești pescari care au un pescuit abundent, iar pescuitul abundent se datorează apei care iese din templul din Ierusalim. Prin urmare, în capitolul cinci al evangheliei sale Luca ne prezintă un pescuit abundent, însă nu datorită apei care iese din templu, ci datorită cuvântului lui Isus.

Să citim acum ceea ce ne scrie Luca. Pe când mulțimea se înghesuia în jurul lui… Deci Isus manifestă acest cuvânt al lui Dumnezeu… Iar aici are loc o neașteptată, ciudată schimbare a decorului, pentru că l-am lăsat pe Isus în Iudeea. Evanghelistul a încheiat capitolul patru scriind: „Și umbla predicând prin sinagogile din Iudeea”. Isus, stând în picioare, lângă lacul Genezaret… Așadar, ne regăsim proiectați imediat în Galileea. A văzut două bărci lângă lac. Pescarii coborâseră și își spălau năvoadele. De mai multe ori vom găsi în acest pasaj această aluzie la pescari, care este un citat din profetul Ezechiel cu privire la pescuitul abundent.

S-a urcat într-o barcă, care era a lui Simon… Isus îl cunoaște deja pe Simon, căci i-a vindecat soacra. Și l-a rugat să se îndepărteze puțin de țărm. S-a așezat – este poziția învățătorului – și învăța mulțimile din barcă.

Când a terminat de vorbit, i-a zis lui Simon… Iar aici e straniu pentru că Isus este om de țară, dintr-o zonă internă depărtată de coastă, și își permite să de-a lecții de pescuit unuia care și-a făcut din pescuit propria meserie, propria viață, lui Simon. De fapt, îi spune lui Simon: Înaintează în larg (literalmente „în profunzime”) și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit. Ei bine, Simon acceptă. Simon i-a răspuns: „Învățătorule (literalmente „șefule”, are un raport ierarhic față de Isus), toată noaptea ne-am chinuit”. Așadar, în pofida momentului potrivit pentru pescuit… Momentul potrivit pentru pescuit nu este ziua; timpul potrivit și favorabil pescuitului este noaptea. Drept care, Simon spune: am pescuit toată noaptea și nu am prins nimic; dar la cuvântul tău – cu privire la care amintesc că evanghelistul l-a prezentat ca fiind „cuvântul lui Dumnezeu” – voi arunca năvoadele.

Prin urmare, Simon se încrede, acceptă această provocare.

Au făcut astfel și au prins o cantitate enormă de pești. Evanghelistul nu intenționează să ne relateze doar un episod de cronică, ci o reflecție teologică. Termenul care este tradus aici cu „cantitate”, literalmente înseamnă „multitudine” și indică comunitatea creștină de la început. Așadar, urmând cuvântul Domnului… Cuvântul Domnului ne invită să aruncăm năvoadele spre cei marginalizați, excluși și exact acolo pescuitul va fi abundent. Iar năvoadele lor aproape că se rupeau. Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde.

Evanghelistul Luca este cel care a scris că nimic nu-i este imposibil lui Dumnezeu. Deci, după o noapte infructuoasă, să te duci la pescuit ziua, este imposibil. Cu toate acestea, primind cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce era imposibil devine realitate. Văzând aceasta… Iar aici evanghelistul îi adaugă numelui lui Simon supranumele negativ, care indică încăpățânarea sa, duritatea sa, aceea a unei pietre. Simon Petru s-a aruncat la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, îndepărtează-te (literalmente „ieși”, el aproape că se simte posedat de Isus) de mine, căci sunt un om păcătos”.

Iată, Simon este în contradicție cu Isus, care a spus că a venit să-i cheme pe cei păcătoși. În schimb Petru aproape că îl refuză.

Într-adevăr, stupoarea l-a cuprins pe el și pe toți aceia care erau cu el, datorită pescuirii peștilor (o subliniere a evanghelistului) pe care au făcut-o; la fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care era asociați cu Simon. Și iată noutatea adusă de Isus: Isus i-a spus lui Simon: „Nu te teme”. Pe Isus nu-l interesează dacă e păcătos sau nu, adică ceea ce privește raportul său cu Dumnezeu, trecutul său. Pe Isus îl interesează ceea ce privește relația sa cu oamenii, viitorul.

Așadar Isus îi spune lui Simon: Nu te teme, de acum înainte – așadar privește spre viitor, nu spre ceea ce ești – vei fi pescar de oameni.

Petru i-a spus: „îndepărtează-te de mine”, „ieși din mine pentru că sunt păcătos”, evidențiind relația sa cu Dumnezeu, iar Isus îl invită la o relație nouă cu oamenii. Pescar de oameni. Literalmente evanghelistul scrie „îi vei prinde pe cei vii”. Ce înseamnă? Știm că a pescui înseamnă a scoate peștele din habitatul său vital pentru a-i procura moartea. A pescui un om care este în apă înseamnă, din contra, a-l scoate dintr-un mediu care îi poate procura moartea și a-l atrage într-un mediu vital.

Prin urmare, invitația pe care Isus i-o adresează lui Simon este aceea de a-i scoate pe oameni din mediile nocive unde riscă înecul, unde riscă moartea.

După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus. Începe constituirea unei comunități în jurul lui Isus, o comunitate nu de păstori – Isus nu-i invită să fie păstori –, ci de pescari, de oameni, adică de persoane care comunică viață tuturor acelora care au nevoie.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii Biblice

Sursa foto: Internet

Luca 5,1-11

În acel timp, pe când mulțimea îl îmbulzea pe Isus, ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezând-se, învăța mulțimile din barcă.

Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: «Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!». Răspunzând, Simon i-a spus: «Învățătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele». Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde.

Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus, spunând: «Îndepărtează-te de mine, căci sunt un om păcătos, Doamne!». Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoțitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: «Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni!».

După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe Isus.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.