A fost condus de Duh în pustiu și ispitit de diavol

Duminica 1 din Postul Mare – 10 martie 2019

A fost condus de Duh în pustiu și ispitit de diavol – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Ierusalim. Sursă foto: Centrul de Studii Biblice –

În prima duminică din Postul Mare liturgia ne prezintă Ispitirile din Pustiu, conform interpretării pe care o dă Luca ispitirilor în evanghelia sa, în capitolul 4.

Să citim. Isus, plin de Duhul Sfânt… După botez, asupra lui Isus a coborât Duhul Sfânt, care l-a convertit pe Isus în manifestarea vizibilă a iertării și a iubirii lui Dumnezeu. S-a îndepărtat de Iordan și era condus (literalmente „condus”) de Duh în pustiu. Pustiul amintește de exodul Israelului, când din sclavia egipteană a început drumul pentru a intra în țara promisă. Acum țara promisă s-a transformat într-o țară a sclaviei, din care Isus trebuie să elibereze poporul.

Instituția religioasă, pentru propriile interese, pentru propria conveniență, s-a înstăpânit asupra lui Dumnezeu, iar Isus trebuie să elibereze poporul din ghearele acesteia. Timp de patruzeci de zile. Numerele în evanghelie, și în Biblie, nu se interpretează niciodată în manieră aritmetică, matematică, ci figurată. Întotdeauna. Numărul patruzeci indică o generație. Evanghelistul vrea să ne spună: ceea ce îți prezint acum nu privește o singură perioadă din viața lui Isus, ci întreaga sa existență.

Ispitit de diavol. Iată, este just să traducem astfel. Dar pentru noi „ispită” înseamnă ceva care ne induce la înfăptuirea răului. Nimic din toate acestea. Diavolul – vom vedea acest lucru – nu se prezintă ca un rival al lui Isus, ci ca un colaborator al său. Atunci, mai mult decât despre ispite, am putea vorbi despre seducțiile diavolului din pustiu.

Nu a mâncat nimic în acele zile. Nu este o ajunare. Evanghelistul evită cuvântul ajunare, postire, fiindcă foamea lui Isus era o foame diferită. Mai încolo Isus va spune: „Am dorit cu ardoare să mănânc acest Paște împreună cu voi”.

Dar când s-au terminat, i-a fost foame. Întocmai. Nu este o foame de pâine. Iar acum, iată, se prezintă diavolul. Cine este diavolul? În timp ce Dumnezeu este iubirea care se pune în serviciul oamenilor, diavolul este puterea care domină persoanele.

Atunci diavolul i-a zis: „Dacă tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Nu înseamnă a pune la îndoială filiația divină, care a fost afirmată deja la botez, ci înseamnă: „din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu, folosește-ți capacitățile în avantajul tău propriu!”. Spune acestei pietre să devină pâine. Așadar, folosirea propriilor capacități în avantajul propriu.

Isus i-a răspuns: «Este scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul”». Este un citat din cartea Deuteronomului. Vedem cum disputa dintre Isus și diavol pare să fie chiar o dispută teologică între cărturari și rabini. De fapt, evanghelistul o construiește în acest mod.

Diavolul l-a condus sus. „Sus” înseamnă condiția divină. I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului și i-a zis: „Îți voi da toată această putere și gloria lor, căci mie mi-a fost dată și eu o dau cui vreau. Este teribilă această afirmație pe care Luca o atribuie diavolului. Nu Dumnezeu, ci diavolul este acela care conferă putere și bogăție. Prin urmare, aceia care dețin putere și bogăție, nu o primesc de la Dumnezeu, ci activitatea lor este una diabolică fiindcă o primesc de la diavol.

Este o denunțare foarte serioasă, și este un fapt tipic evanghelistului Luca.

De aceea, dacă te vei prosterna în adorație în fața mea, totul va fi al tău. Deci diavolul invită la un gest de idolatrie, dar și de data aceasta, citând tot Deuteronomul, Isus îi răspunde: «Este scris: „Pe Domnul, Dumnezeul tău, îl vei adora: numai lui îi vei aduce cult”». Este incompatibilitatea dintre Dumnezeu și putere, dintre iubire și dominare. Așadar, Isus refuză în mod categoric propunerea diavolului, această idolatrie a puterii.

L-a condus la Ierusalim. Deci diavolul pare să fie familiarizat cu locurile sfinte și cu Biblia. L-a așezat pe punctul cel mai înalt al templului… De ce l-a așezat acolo? Pentru că exista tradiția religioasă care spunea că nimeni nu știa cine este mesia; acesta se va manifesta în timpul sărbătorii corturilor în punctul cel mai înalt al templului. Atunci diavolul îl invită să se manifeste și să adauge un semn spectaculos.

Și i-a zis: „Dacă tu ești Fiul lui Dumnezeu”. Să observăm cum în prima și în a treia seducție, ispită, diavolul spune: „din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu…”, iar în cea din mijloc, cea a puterii și a banului, nu a avut nevoie să incomodeze condiția divină, pentru că este o seducție în fața căreia sucombă toți oamenii, aceea a corupției și a puterii, a banului. Dar aici spune din nou „dacă tu ești Fiul lui Dumnezeu”, adică „din moment ce ești Fiul lui Dumnezeu”.

Aruncă-te jos de aici. Adică: fă un semn spectaculos. Iar diavolul pare să fie destul de expert în sfânta scriptură, căci, așa cum Isus i-a replicat citând fraze din cartea Deuteronomului, iată că diavolul îi răspunde lui Isus citând psalmul 91. Este scris, de fapt: „Îngerilor săi le va porunci în privința ta să te păzească”. Vedem cum diavolul este expert. Prin urmare, evanghelistul aici ne face să înțelegem că este vorba despre disputele teologice pe care Isus le-a avut cu rabinii, cu cărturarii, care sunt adevăratele instrumente ale diavolului. Și, de asemenea: „Ei te vor purta pe mâinile lor ca să nu se împiedice de vreo piatră piciorul tău”. Isus i-a răspuns: «S-a spus: „Nu-l vei pune la încercare pe Domnul, Dumnezeul tău”». Iarăși din cartea Deoteronomului. Isus afirmă încrederea deplină în acțiunea Tatălui fără nevoia de a-l provoca pentru a-i declanșa acțiunea.

După ce a epuizat toate ispitirile… Verbul „a ispiti” va apărea din nou pentru acțiunea învățătorilor legii. Iată cine sunt diavolii, acești apărători ai doctrinei… În realitate, evanghelistul îi denunță ca fiind instrumente ale diavolului.

Diavolul s-a îndepărtat de el până la momentul fixat. Care poate fi acest moment fixat? Din datele pe care le avem din evanghelie, momentul fixat este momentul crucii, momentul teribil, dramatic al sfârșitului lui Isus, când căpeteniile poporului îi vor spune lui Isus: Dacă este Cristosul, să se salveze!”, adică să-și folosească capacitățile sale pentru a se salva.

Dar, tot ceea ce Isus era, toate forțele sale, toate energiile sale, toate capacitățile sale Isus nu le-a folosit niciodată pentru propriul interes, ci întotdeauna pentru interesul celorlalți. Nu pentru propria conveniență, ci pentru conveniența oamenilor. Nu s-a gândit la viața lui, ci la viața celorlalți. Iată, așadar, diferența care reiese dintre Dumnezeu și diavol: Dumnezeu este iubire care se pune în serviciu, și pune interesul celuilalt pe primul loc; diavolul este putere care domină și se gândește numai la propria conveniență.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul audio.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 4,1-13

În acel timp, Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan și a fost dus de Duh în pustiu timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavol. Nu a mâncat în zilele acelea și, când ele s-au sfârșit, i-a fost foame. Atunci diavolul i-a zis: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine». Însă Isus i-a răspuns: «Este scris: „Nu numai cu pâine va trăi omul”».

Ducându-l mai sus, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii și diavolul i-a spus: «Îți voi da toată autoritatea și gloria lor, pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată». Răspunzând, Isus i-a spus: «Este scris: „Pe Domnul Dumnezeul tău îl vei adora și numai lui îi vei sluji”».

L-a dus apoi în Ierusalim și l-a așezat pe coama templului și i-a spus: «Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris: „Le va porunci îngerilor săi în privința ta ca să te păzească” și: „Te vor ține pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră”». Însă Isus, răspunzându-i, i-a zis: «S-a spus: „Nu-l vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău!”».

Și, după ce a terminat toată ispitirea, diavolul s-a îndepărtat de la el pentru un anumit timp.

Un gând despre “A fost condus de Duh în pustiu și ispitit de diavol

  1. Pingback: A fost condus de Duh în pustiu și ispitit de diavol — Curajul credinței – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.