În timp ce Isus se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat

Duminica a 2-a din Postul Mare – 17 martie 2019

În timp ce Isus se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

– Sursă imagine: Wikipedia –

Isus le-a vestit discipolilor săi că la Ierusalim va fi ucis. Bineînțeles, acest lucru dă naștere protestelor, provoacă dezamăgire.

Iată, așadar, acest pasaj. Este capitolul 9 din evanghelistul Luca, începând de la versetul 28. Este importantă localizarea, indicația temporală. Într-adevăr, evanghelistul scrie: Cam la opt zile după aceste discursuri…, adică după ce Isus și-a vestit moartea.

De ce numărul opt? Este tipic evangheliștilor să nu facă niciodată aluzie la moartea lui Isus fără să ofere o indicație și despre învierea sa. Ziua a opta este ziua învierii lui Isus. Așadar, Isus arată acum care sunt efectele morții prin care trece omul. Nu sunt de distrugere, de anihilare, ci de potențare.

Isus l-a luat cu sine pe Petru. Acest discipol este prezentat numai cu supranumele negativ, care indică încăpățânare. Pe Ioan și pe Iacob. Vor fi discipolii cei mai dificili, pe care Isus îi va lua mereu cu sine în momentele importante din viața sa. Și s-a urcat pe muntele, cu articol hotărât. Nu este un munte oarecare, dar nu este indicat. Evanghelistul nu vrea să indice un loc topografic, ci teologic. Muntele este locul sferei divine, al condiției divine.

Să se roage. Este tipic lui Luca să-l prezinte pe Isus în momentele importante ale vieții sale în rugăciune. În timp ce se ruga chipul său și-a schimbat aspectul, iar haina sa a devenit candidă și strălucitoare. Arată efectele morții vestite în capitolul anterior. Moartea nu-l prăbușește pe om în întuneric, ci îl învăluie de lumină. Moartea, așa cum am spus, nu distruge persoana, ci eliberează toate energiile sale de iubire și viață.

Și iată… Expresie tipică evangheliștilor pentru a indica ceva neașteptat, o surpriză. Doi bărbați conversau cu el: erau Moise și Ilie. De ce Moise și Ilie? Erau personajele care au vorbit cu Dumnezeu în vechiul testament. Dar mai presus de toate Moise era marele legislator, iar Ilie era profetul care prin zelul său, dar și prin violența sa, a impus practicarea legii lui Moise.

Apărând în glorie, vorbeau despre exodul său. Iată, aceasta este o caracteristică tipică evanghelistului Luca: a folosi acest termen, „exod”, care indică eliberarea pe care Isus a venit să o aducă. Care avea să se împlinească la Ierusalim. La Ierusalim, cetatea sfântă, Isus va fi asasinat de cei mai înalți reprezentanți ai lui Dumnezeu, de instituția religioasă.

Iar aici evanghelistul face aluzie la ceva de neînțeles pentru noi: Petru (din nou cu supranumele negativ) și însoțitorii săi… Deja nu mai sunt însoțitorii lui Isus, ci îl urmează pe Petru. Erau toropiți de somn. Bine. În fața unei revelații de acest gen evanghelistul ni-i prezintă pe acești discipoli toropiți de somn. De ce? Somnul înseamnă neînțelegere cu privire la ceea ce se petrece.

Dar când s-au trezit au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau cu el. Pe când aceștia se separau de el – deci Moise și Ilie se separă de Isus –, Petru… Și este a treia oară… Numărul trei, potrivit limbajului evangheliștilor, indică întotdeauna ceea ce este definitiv. Prin urmare, Petru insistă în încăpățânarea sa. I-a zis lui Isus… Și nu îl numește „învățător”, așa cum văd aici în traducere, ci termenul folosit de Luca este „șef”, cineva căruia să i te supui. Tocmai aceasta este ideea pe care Petru o are despre Isus. Este frumos pentru noi să fim aici. Să facem trei corturi.

De ce aceste corturi? Din cele trei foarte importante sărbători care ritmau viața religioasă a Israelului, sărbătoarea Paștelui, sărbătoarea Rusaliilor și sărbătoarea Corturilor, ultima era cea mai importantă. Atât de importantă încât nu avea nevoie să fie numită, ci era suficient să se spună „sărbătoarea” și se înțelegea că este sărbătoarea Corturilor. Era sărbătoarea care amintea eliberarea din sclavia egipteană, iar timp de o săptămână – chiar și astăzi se întâmplă la fel în Israel – se trăia sub niște ramuri, sub niște corturi.

Ei bine, tradiția spunea că mesia ar fi sosit în timpul sărbătorii Corturilor. În amintirea vechii eliberări s-ar fi inaugurat noua eliberare. Așadar, mesia cel așteptat, cel al tradiției s-ar fi manifestat în timpul acestei sărbători. Iată de ce Petru cere să facă trei corturi. Vrea ca Isus să se manifeste ca mesie.

Unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. Atunci când sunt trei personaje, în mod normal cel mai important se pune în centru. Iată: pentru Petru cel mai important nu este Isus; în centru pentru Petru este Moise, legislatorul. Apoi Isus, la fel ca Ilie, alături. Ca cei care impun practicarea acestei legi. Pentru Petru cel mai important este Moise.

Iar evanghelistul comentează: El nu știa ceea ce spune. În timp ce vorbea… (deci Petru încă nu a terminat de vorbit, în poliloghia sa) astfel, a venit un nor. Norul, în vechiul testament, este imaginea prezenței active a lui Dumnezeu. Și i-a acoperit cu umbra sa. Când au intrat în nor s-au înspăimântat. Deci când au trăit această experiență cu Dumnezeu. Este straniu: Petru, când s-a aflat pentru prima dată în fața lui Isus, în timpul pescuirii miraculoase, i-a cerut lui Isus să se îndepărteze de el pentru că era un păcătos, iar de data aceasta, când trăiește o experiență cu Dumnezeu, îi este frică. Așadar, evanghelistul ne face să înțelegem cât de mult o tradiție religioasă, o ideologie religioasă, pot obstacula înțelegerea adevăratului Dumnezeu.

Iar din nor a ieșit o voce. Este vocea lui Dumnezeu. Care spunea: „Acesta este Fiul meu…”. Prin „fiu” nu se înțelege numai cel născut din tată, ci cel care i se aseamănă prin comportament. Prin urmare, Dumnezeu spune că în Isus este el în totalitate. Cel ales; pe el ascultați-l! Este un imperativ, adică „pe el ascultați-l!”.

Așadar, dispare Moise, dispare Ilie și numai Isus trebuie să fie ascultat. Aceasta este o indicație foarte prețioasă pe care evanghelistul o oferă comunității sale. Trebuie să ascultăm mesajul lui Isus, iar ceea ce este scris în textele lui Moise sau în cărțile profetice, trebuie confruntat cu învățătura lui Isus: dacă e în sintonie cu învățătura lui Isus, se ia, altfel nu va reprezenta o normă de comportament pentru comunitatea creștină.

Îndată ce a încetat vocea, a rămas Isus singur. Ei au tăcut. Această tăcere este tipică dușmanilor lui Isus. Iar în zilele acelea nu au spus nimănui ceea ce văzuseră. De ce nu au spus nimic? Pentru că nu sunt de acord. Se simt rău. Ei vor un Isus după legea lui Moise și după zelul violent al lui Ilie. Nu-l acceptă pe Isus fără Moise și fără Ilie. Drept urmare, sunt în dezacord cu Isus și tac.

Așadar, drumul comunității lui Isus, al înțelegerii realității sale este încă lung.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe formatul video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 9, 28-36

Cam la opt zile după aceste cuvinte, Isus i-a luat cu sine pe Petru, pe Ioan și pe Iacob și s-a urcat pe munte ca să se roage. Şi, în timp ce se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat, iar îmbrăcămintea lui a devenit albă, strălucitoare. Și iată, doi bărbați vorbeau cu el: aceștia erau Moise și Ilie, care, apărând în glorie, vorbeau despre plecarea lui, ce avea să se împlinească în Ierusalim.

Iar Petru și cei care erau cu el erau toropiți de somn; când s-au trezit au văzut gloria lui și pe cei doi bărbați care stăteau de vorbă cu el.

Când aceștia s-au îndepărtat de el, Petru i-a spus lui Isus: «Învățătorule, e bine că suntem aici; să facem trei colibe, una pentru tine, una pentru Moise și una pentru Ilie!», neștiind, de fapt, ce zice.

Pe când spunea acestea, a apărut un nor și i-a învăluit în umbră, iar ei s-au înspăimântat când au intrat în nor. Atunci a fost o voce din nor, spunând: «Acesta este Fiul meu cel ales; de el ascultați!».

Îndată ce a încetat vocea, Isus se afla singur. Iar ei au tăcut și nu au spus nimănui în zilele acelea ce au văzut.

Un gând despre “În timp ce Isus se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat

  1. Pingback: În timp ce Isus se ruga, înfățișarea feței lui s-a schimbat — Curajul credinței – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.