De ce-l căutați printre morți pe cel care este viu?

Paștele – 21 aprilie 2019

De ce-l căutați printre morți pe cel care este viu?– Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Imagine preluată de pe internet

Capitolul 24 este capitolul unde evanghelistul ne descrie învierea lui Isus și impactul său cu credința discipolilor, dificultatea lor în a înțelege acest lucru. Dar capitolul 23 se încheia cu această adnotare: În ziua sabatului au observat odihna conform poruncii. Sunt femeile care au mers la mormânt să vadă unde a fost înmormântat Isus, dar nu încep ungerea, îmbălsămarea lui Isus, pentru că este deja sâmbăta. Iar sâmbăta nu se poate face nicio lucrare.

Evanghelistul denunță dificultatea comunității de a abandona vechiul – aceasta încă observă porunca odihnei sabatului – pentru a se deschide față de noutatea adusă de Isus. Observarea legii împiedică experimentarea Cristosului înviat. Scrie evanghelistul în capitolul 24: În prima zi a săptămânii… Această primă zi amintește de prima zi a creației: este o creație nouă, unde omul are o viață care este capabilă să depășească moartea.

Dis-de-dimineață ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pe care le-au pregătit. Întocmai. În ziua sabatului nu au reușit să facă acest lucru din cauza observării poruncii. Au găsit piatra de la mormânt rostogolită. Evanghelistul nu specifică modalitățile. Iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. Este clar că nu găsesc trupul Domnului Isus, fiindcă îl caută pe Isus în unicul loc unde nu poate fi. Isus este cel viu, vivificatorul, și nu poate sta în împărăția morții, în locul celor morți.

Pe când ele se întrebau ce sens ar avea toate acestea, iată doi bărbați… Pe acești doi bărbați i-am văzut deja în episodul schimbării la față: erau Moise și Ilie. Aceasta este o tehnică a evanghelistului Luca, aceea de a-i numi numai atunci când apar pentru prima dată. Deci îi indică pe Moise și Ilie.

Prezentându-li-se în haine strălucitoare. Aceleași ca la schimbarea la față. Femeile, înspăimântate, își țineau fața plecată spre pământ, dar aceștia le-au zis… Iar ceea ce evanghelistul pune acum pe buzele acestor două personaje este un foarte mare adevăr de credință, care privește nu doar experimentarea Cristosului înviat, ci privește viața tuturor credincioșilor și impactul lor cu moartea. De ce-l căutați printre morți pe cel care este viu? Mormântul este ultimul loc unde îl puteau găsi pe Isus. Dacă credem că moartea nu doar nu întrerupe viața, ci îi permite individului să intre într-o stare nouă, deplină și definitivă a vieții, mormântul este ultimul loc unde poate fi găsit.

Atunci când ne moare o persoană dragă, chiar dacă este dureros, trebuie să alegem dacă să o plângem ca moartă sau să o experimentăm ca vie. Dacă o plângem ca moartă, ne ducem la mormânt, dar acolo, la mormânt, nu este; trebuie să o experimentăm ca vie. Iată, așadar, avertismentul acestor doi bărbați: De ce-l căutați printre morți pe cel care este viu? Nu-l putem căuta printre morți pe acela care continuă să trăiască.

Nu este aici. A înviat. Amintiți-vă cum v-a vorbit pe când era încă în Galileea. Și le trimit pe femei, pe discipole la învățătura lui Isus. Spunând că trebuia… Acest termen, „a trebui”, indică în limba greacă voința lui Dumnezeu, planul lui Dumnezeu. Ca Fiul omului… Nu se vorbește despre mesia, ci despre Fiul omului, adică despre omul care a atins condiția divină, și care nu este o caracteristică exclusivă a lui Isus, ci o posibilitate pentru toți aceia care îl urmează. Iar aici evanghelistul plasează o acuzație cutremurătoare la adresa castei sacerdotale la putere: Pentru toți să fie dat în mâinile păcătoșilor.

Atunci când Isus își anunțase în Galileea moartea, a spus: Fiul omului trebuie să sufere mult, să fie reprobat de bătrâni, de marii preoți, de cărturari… Adică de componenții sinedriului, cel mai înalt organ juridic al Israelului. Să fie ucis și a treia zi să învie.

Aceia pe care Isus i-a indicat ca fiind componenți ai sinedriului, acum, în gura acestor două personaje, sunt numiți păcătoși. Persoanele care se considerau a fi cel mai aproape de Dumnezeu, cel mai departe de lumea păcatului, în realitatea aceste persoane sunt păcătoșii, pentru că au ucis viața, au acționat împotriva vieții.

Iar ele și-au amintit de cuvintele lui. A-și aminti în sensul de a înțelege. Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor Unsprezece. Nu mai sunt doisprezece, iar numărul nu va fi reconstituit. Și tuturor celorlalți. Erau: Maria Magdalena…, pe care evanghelistul ne-a prezentat-o ca fiind femeia din care au ieșit cei șapte demoni, Ioana, soția lui Cuza, perceptorul finanțelor lui Irod, și Maria, mama lui Iacob. De asemenea și celelalte care erau cu ele au povestit acestea apostolilor.

Iată reacția apostolilor: Cuvintele acestea li s-au părut o aiureală și nu le-au crezut. De ce? Pentru că femeile nu sunt credibile ca martore. Potrivit tradiției ebraice, Dumnezeu nu a vorbit niciodată cu o femeie. Este adevărat, vorbise cu o femeie, cu Sara, dar fiindcă aceasta i-a răspuns cu o minciună, o minciună inofensivă, din acel moment Dumnezeu nu a mai adresat niciun cuvânt vreunei femei.

Iar din cauza minciunii Sarei, femeile nu erau considerate martore credibile. Ei bine, anunțul învierii le este dat exact persoanelor care nu sunt credibile. Petru totuși s-a ridicat și a alergat la mormânt… Abia i s-a spus că Isus nu poate fi în locul celor morți, dar Petru încă nu înțelege și aleargă spre mormânt.

Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile. Și s-a întors plin de stupoare pentru ceea ce s-a întâmplat. Credința că Isus a înviat nu se naște mergând să vedem un mormânt gol, ci întâlnind un viu. Și este întâlnit cel viu… Iar apoi evanghelistul va continua în următorul episod, cel din Emaus, când Isus frânge pâinea. Când ne frângem propria viață pentru ceilalți, atunci există posibilitatea de a-l experimenta pe cel care a înviat.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 24, 1-12

În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, ele au plecat la mormânt, ducând miresmele pregătite. Au găsit piatra de la mormânt rostogolită, iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi bărbați în haine strălucitoare.

Cuprinse de spaimă, și-au plecat fața spre pământ. Atunci ei le-au spus: „De ce-l căutați pe Cel Viu printre cei morți? Nu este aici. A înviat. Amintiți-vă ce v-a spus pe când era încă în Galileea: «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoși, să fie răstignit., iar a treia zi să învie»”. Atunci și-au amintit de cuvintele lui.

Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. Erau: Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacob, și altele împreună cu ele, care au spus acestea apostolilor. Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale și nu le-au crezut.

Atunci Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile și a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.