După opt zile a venit Isus

Duminica a 2-a a Paștelui – 28 aprilie 2019

După opt zile a venit Isus – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Prima zi a săptămânii este ziua învierii lui Isus. Discipolii au luat obiceiul, inițiativa de a se reuni pentru celebrarea euharistică, și se referă tocmai la semnificația profundă a celebrării euharistice capitolul 20 din Evanghelia după Ioan în aceste versete, de la 19 până la 31, pe care liturgia ni le prezintă. Euharistia este momentul important, indispensabil și prețios pentru creșterea individuală și pentru creșterea comunității. Evanghelistul, în acest pasaj, ne oferă sensul profund al acesteia. Să vedem. 

Comunitatea se reunește în prima zi a săptămânii și scrie Ioan că a venit Isus. De fiecare dată când comunitatea se adună, Isus se manifestă. În acest pasaj evanghelistul evită utilizarea verbului „a apărea”; acestea nu sunt apariții, ci sunt întâlniri, sunt manifestări obișnuite ale lui Isus atunci când comunitatea sa se reunește. Și a stat în mijloc. Este importantă indicația pe care evanghelistul o dă cu privire la localizarea lui Isus. Când Isus se manifestă el se pune în centru. Ce înseamnă asta? Isus nu se pune în fața celorlalți, nici măcar nu se pune sus, ceea ce ar presupune că oamenii, unii, ar putea fi mai apropiați de el decât ceilalți. Nu, Isus se pune în centru.

Acest lucru înseamnă că la Euharistie [Liturghie] nu există ierarhii și importanțe, ci toți sunt egali în jurul lui Isus. Dar Isus din centru nu-i absoarbe pe ai săi, nu-i atrage spre el, ci de acolo le comunică iubirea sa, potențează iubirea sa în ei pentru a-i trimite împreună cu el și asemenea lui, spre ceilalți. 

Bine, atunci. Odată ce Isus se pune în centru, pronunță cuvintele care sunt repetate chiar de trei ori în acest pasaj („trei” înseamnă „ceea ce este complet”, „ceea ce este definitiv”): Pace vouă! Aceste cuvinte ale lui Isus nu sunt o invitație sau o urare (Isus nu spune „Pacea să fie cu voi!”), ci un dar. În Euharistie, prezența lui Isus implică un dar. Pacea, știm aceasta, în lumea ebraică are o semnificație foarte bogată, indică tot ceea ce contribuie la bunăstarea oamenilor. Ei bine, lui Isus îi stă la inimă bunăstarea discipolilor săi și le-o dăruiește.

Dar aceste cuvinte ale lui Isus nu sunt vorbe, ci fapte. De fapt, scrie evanghelistul că, după ce a spus acestea, adică după ce le-a dăruit pacea, le-a arătat mâinile și coasta, care poartă semnele pătimirii. Ordinul capturării, știm asta, fusese pentru întregul grup al lui Isus. Tocmai Isus, care a spus că adevăratul păstor este cel care își dă viața pentru oile sale, în momentul capturării, într-o poziție de forță, le-a spus gardienilor: „Dacă mă căutați pe mine, lăsați-i pe aceștia să plece”. El nu i-a pus pe discipoli, care erau gata să-și dea viața pentru învățătorul lor, să-l apere. Nu, ci tocmai el a fost cel care și-a dat viața pentru discipolii săi. Ei bine, arătându-le mâinile și coasta cu semnele pătimirii, acest lucru înseamnă că acea iubire care l-a îndemnat pe Isus să-și dea viața, viața sa însăși pentru discipolii săi, rămâne pentru totdeauna. Deci, comunitatea… acest dar al păcii, siguranța prezenței unei iubiri a Domnului, care este pentru totdeauna, o iubire care protejează, o iubire care învăluie, o iubire care îi urmează și îi însoțește pe discipolii săi. 

Și, de fapt, scrie evanghelistul, că discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. Experiența de a ne simți atât de iubiți… Există o expresie pe care o folosim colocvial atunci când spunem „în mâinile Domnului”. A fi în mâinile Domnului nu este doar etapa finală a unui moment de dificultate, ci este experiența constantă a credinciosului comunității creștine: suntem în mâinile iubirii Domnului. Apoi, Isus începe să repete din nou acest dar al păcii, dar de data aceasta adaugă: așa cum Tatăl m-a trimis pe mine… Cum l-a trimis Tatăl pe fiul? L-a trimis să manifeste iubirea sa, tandrețea sa necondiționată, o iubire care nu depinde de meritele oamenilor, ci de nevoile lor. Tatăl nu l-a trimis pe fiul să transmită o doctrină despre el, ci să manifeste iubirea sa, tandrețea sa. 

Așadar, Isus spune: așa cum Tatăl m-a trimis pe mine, la fel și eu vă trimit pe voi. Iată sarcina credincioșilor: să prelungească în lume, prin dragostea lor, însăși dragostea Tatălui și a Fiului care a fost revărsată în ei. Și la fel cum Isus nu a venit să aducă o doctrină despre Dumnezeu, tot așa și comunitatea creștină nu trebuie să transmită o doctrină, ci să fie o expresie a iubirii sale. Cum se exprimă iubirea sa? Prin mângâiere. Mângâierea este un gest al tandreței pe care toți oamenii pot să-l înțeleagă.

Iar de data aceasta, scrie evanghelistul, spunând aceasta, deci pentru mandat, pentru a fi capabili să manifeste această dragoste a tandreței, a suflat. Expresia o găsim în cartea Genezei în capitolul 2, versetul 7, când este momentul creării omului. Și le-a spus: primiți – nu este „pe” Duhul Sfânt, ci – Duh Sfânt. De ce nu este „pe” Duhul Sfânt? Nu este totalitatea. Isus spusese că el îl oferea Duhul fără măsură. Din partea lui Dumnezeu, comunicarea vieții este fără măsură; măsura o pune omul. Acele părți din noi care sunt încă ocupate de resentimente, ranchiună și egoisme, sunt toate părți în care Spiritul nu poate ajunge. Dar acolo unde acest Duh este primit pe deplin se activează un dinamism al iubirii primite și al iubirii comunicate. Cu cât este mai mare capacitatea discipolului de a comunica iubire, cu atât mai mare va fi capacitatea sa de a primi acest Spirit din partea lui Dumnezeu.

După aceasta este indicația lui Isus cu privire la grațierea păcatelor, care nu este o importantă sarcină pe care Isus o dă unora, nu este o putere pe care Isus o dă cuiva, ci este responsabilitatea tuturor. Comunitatea lui Isus, cu el în centru, unde se propagă această iubire, emană lumină. Cei care trăiesc în păcat (termenul „păcat” indică direcția greșită a vieții și privește deci trecutul), cei care, trăind în păcat, se simt atrași de lumina acestei iubiri și devin părtași ai luminii, trecutul lor devine complet șters. Însă cel care, (Isus a spus: „Cine face răul, urăște lumina și rămâne în întuneric”), deși vede lumina acestei iubiri, se retrage și mai adânc în întuneric, asupra acestuia rămâne, incumbă prezența propriei vinovății și a propriului păcat. Deci, așa cum am spus, nu este o putere pentru unii, ci o enormă responsabilitate a comunității [a bisericii] de a fi lumina iubirii Tatălui.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Ioan 20, 19-31

În seara aceleiași zile, prima a săptămânii, deși ușile locului în care erau discipolii, de frica Iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le-a zis: «Pace vouă!». Zicând aceasta, le-a arătat mâinile și coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul.

Atunci, Isus le-a zis din nou: «Pace vouă! Așa cum m-a trimis Tatăl, așa vă trimit și eu pe voi». Și, spunând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: «Primiți Duh Sfânt! Cărora le veți ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veți ține, le vor fi ținute».

Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. Așadar, ceilalți discipoli i-au spus: «L-am văzut pe Domnul!». Dar el le-a zis: «Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor și nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede».

După opt zile, discipolii lui erau iarăși înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deși ușile erau încuiate, a stat în mijlocul lor și a zis: «Pace vouă!». Apoi i-a spus lui Toma: «Adu-ți degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ți mâna și pune-o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios!». Toma a răspuns și i-a zis: «Domnul meu și Dumnezeul meu!». Isus i-a spus: «Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei care nu au văzut și au crezut!».

Isus a mai făcut înaintea discipolilor și multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeți că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu și, crezând, să aveți viață în numele lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.