Reforma Curiei: încet, dar se mișcă ceva

Sunt de acum cinci ani de când Consiliul cardinalilor (fostul C9, care a pierdut între timp trei dintre membrii săi) lucrează împreună cu Papa la reformarea Curiei. La ultima reuniune, care a avut loc în perioada 8-10 aprilie, a fost decisă o consultare globală cu privire la proiectul de reformă deja în linie mare pregătit de la sfârșitul anului 2018: proiectul a fost apoi trimis președinților Conferințelor episcopale, sinoadelor Bisericilor orientale, Congregațiilor călugărilor și călugărițelor, tuturor dicasterelor Curiei și unor universități pontificale. Următoarea reuniune a cardinalilor va avea loc în iunie, iar până la sfârșitul anului 2019 – dacă va fi aprobată de consultarea inițiată – reforma ar trebui să vadă în sfârșit lumina zilei în versiunea sa finală.

Până în prezent, încercările lui Francisc de a reorganiza Curia romană (prioritate deja identificată în întâlnirile dintre cardinali care au precedat Conclavul din 2013 și despre care s-a vorbit mult timp chiar și în timpul pontificatului lui Benedict al XVI-lea) nu au depășit cu mult intențiile, declarațiile și crearea comisiilor. Atunci când au existat acte concrete, de exemplu instituirea Secretariatului pentru Economie, nu s-au dovedit a avea succes, fie din cauza concentrării puterii în interiorul organismului, fie din cauza cheltuielilor substanțiale (denunțate punctual în cartea Avarizia scrisă de Emmanuele Fittipaldi), fie din cauza conducerii discutabile a card. George Pell, forțat în decembrie 2018 să se îndepărteze de Vatican pentru a reveni în Australia și a fi judecat – și apoi condamnat în prima instanță – pentru abuz asupra minorilor.

În ultimele luni pe Adista (a se vedea Adista Notizie nr. 3/2019) am raportat știrea cu privire la un spoil system iminent în dicasterele vaticane, cu unele schimbări semnificative, în diagrame și în organizare; una dintre piese ar fi fost suprimarea Prefecturii Casei Pontificale, al cărei titular este mons. Georg Gänswein, timp de mulți ani secretar personal al lui Ratzinger: Gänswein, un personaj „incomod” pentru Francisc, având în vedere expunerea reînnoită a „papei emerit”, care a devenit tot mai mult campionul aripii celei mai ostile față de Bergoglio… Cealaltă decizie iminentă a papei Francisc ar fi trebuit să fie închiderea Comisiei „Ecclesia Dei”, înființată în ziua imediat următoare excomunicării episcopului francez Marcel Lefebvre, pentru a încerca să repare „ruptura” cu urmașii săi din Fraternitatea Preoțească „Sfântul Pius al X-lea”.

Papa, însă, pare să-și fi luat timp, alegând să extindă la episcopat și la Congreagațiile religioase consultarea cu privire la alegerile care urmează să fie făcute, probabil pentru a colecta un consens mai mare și a slăbi rezistențele interne, destul de zgomotoase (în ultima vreme a fost lansată și o improbabilă strângere de semnături pe change.org în care actualul papă este acuzat de a fi „eretic”), dar care nu sunt în măsură să-l contrasteze realmente pe Bergoglio, care este de acum destul de întărit în conducerea sa.

Recent, revista spaniolă Vida Nueva a revelat faptul că, în reformarea Curiei Romane voită de Francisc, ar fi și ideea de a crea un mare dicaster pentru Evanghelizare, care va absorbi și va reuni funcțiile Congregației pentru Evanghelizarea Popoarelor (vechea Propaganda Fide instituită în îndepărtatul 1622) și a Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare. Doi iepuri deodată, am spune. În primul rând, deoarece Consiliul Pontifical a fost instituit în 2010 de către Papa Benedict al XVI-lea pentru a „promova o evanghelizare reînnoită în țările în care primul anunț al credinței a răsunat deja și există biserici întemeiate cu multe secole în urmă, dar care se confruntă cu o secularizare progresivă a societății și un fel de „eclipsă a simțului lui Dumnezeu”». Pe scurt, un dicaster care trebuia să contrasteze – în deplină sintonie cu viziunea pesimistă despre relația Biserică-lume a lui Ratzinger – procesele de secularizare pe care Francisc pare acum intenționat să le interpreteze și să le orienteze, mai degrabă decât să le combată frontal (și fără succes, după cum a demonstrat pontificatul lui Wojtyla și Ratzinger, precum și „cei douăzeci de ani” ai card. Ruini la cârma Bisericii italiene). În plus, dicasterul Propaganda Fide este una dintre cele mai puternice și strategice instituții ale Vaticanului, fiindcă se bucură de o autonomie largă și pentru că „papa roșu” – așa este numit prefectul fostei Propaganda Fide – controlează numirile episcopilor destinați în țări de misiune (Africa, Asia și o parte din America Latină, care nu intră sub jurisdicția normală a Congregației Episcopilor). Într-un cuvânt, aproximativ o treime din cele 2.800 de dieceze din lume, care înseamnă și gestionarea unei sume considerabile de bani, cum sunt încasările din colectele care se fac în fiecare an în biserici cu ocazia Zilei Mondiale a Misiunilor. Restructurarea dicasterului va avea loc probabil în semnul unei mai mari posibilități de control din partea Papei și a anturajului său.

Luigi Bisignani, personalitate foarte controversată în istoria ultimilor 40 de ani, foarte apropiat de Giulio Andreotti și cu optime intrări în Vatican, a scris într-un editorial, publicat în cotidianul Il tempo (28/4), că în Vatican ar fi „zilele patimilor”, adică „de când se șoptește că papa Bergoglio, împotriva opiniei secretarului de Stat, Pietro Parolin”, „ar vrea să numească pentru prima dată o laică la șefia puternicei Prefecturi a Afacerilor Economice, pe Claudia Ciocca, în locul Cardinalului George Pell, condamnat în Australia pentru pedofilie”. O femeie în fruntea unui dicaster al Vaticanului ar fi cu siguranță o noutate. Până în prezent, cea mai prestigioasă poziție la care a ajuns o femeie a fost rolul de subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Justiție și Pace, pe care Ratzinger în 2010 l-a acordat Flaminiei Giovanelli. Ciocca lucrează pentru KPMG-Spania, o companie internațională specializată în revizuire și organizare contabilă și în consultanță managerială. Numirea unei femei ar avea avantajul incontestabil al unei mari rezonanțe mediatice. De care acest pontificat este foarte interesat, probabil chiar mai mult decât de acele reforme structurale decisive ale instituției ecleziastice, pe atât de anunțate pe cât de puțin realizate.

Deocamdată, în așteptarea unei schimbări mai radicale, sectoarele călduțe, dacă nu chiar ostile față de Bergoglio, încasează – tot în sfera feminină – o altă mică lovitură. După demisia zgomotoasă a Lucettei Scaraffia și a colaboratoarelor sale de la inserțiunea lunară a ziarului Osservatore Romano „Femei, Biserică, Lume”, sosește confirmarea că în luna mai inserțiunea va fi lansată în mod regulat, având în vedere numirea unui nou Comitet de redacție coordonat de Rita Pinci. Jurnalistă, licențiată în Sociologie, Pinci are un profil fără îndoială mult mai laic față de cel al lui Scaraffia. Corespondentă, apoi redactor-șef și mai târziu director adjunct al cotidianului Messaggero, organizație pentru care a lucrat peste douăzeci de ani, a condus magazinul Specchio al jurnalului La Stampa, pe lângă faptul că a fost director adjunct al săptămânalelor Panorama și Chi. Până la sosirea la Tv2000, canalul de televiziune al CEI[1]. În perfect Francis style, dacă Rita Pinci prezintă o față ușor de propus în afara Zidurilor Leonine, în mod sigur mai intra eclezial este, însă, profilul și curriculum-ul noului birou editorial la feminin care i se va alătura. Inovare în forme și continuitate în substanță par să fie, încă o dată, cheile de lectură referitoare la modificările ziarului Osservatore Romano. Iar acest lucru este valabil și pentru o altă noutate cu privire la organul oficios al Sfântului Scaun, anunțată presei de către prefectul dicasterului vatican pentru Comunicare, Paolo Ruffini; întreaga „parte jurnalistică” care se referă la mass-media Sfântului Scaun – adică, în afară de Osservatore Romano, Radio Vatican, CTV și Vatican News – se va transfera în aproximativ un an, oricum până în vara anului 2020, în afara Zidurilor Leonine. La Palazzo Pio, în fața Castelului Sant’Angelo, unde își are sediul de ceva timp Radio Vatican.

Valerio Gigante, 03.05.2019

La Basilica di San Pietro fotografata dalla Curia dell’Ordine dei Frati Minori, foto [ritagliata] di Jim McIntosh del 2011 tratta da flickr, immagine originale e licenza

Sursa: Adista.it


[1] Conferința Episcopilor din Italia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.