Duhul Sfânt vă va învăța toate

Rusaliile – 9 iunie 2019

Duhul Sfânt vă va învăța toate – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM 

Sărbătoarea Rusaliilor marchează tranziția de la vechiul legământ. Într-adevăr, în ziua în care comunitatea iudaică sărbătorea darul legii încredințate lui Moise pe muntele Sinai, exact în ziua aceea se revarsă asupra comunității credincioșilor în Isus acțiunea Duhului. Începe o nouă relație cu Dumnezeu.

Cu Isus, și cu acțiunea acestui Spirit, credinciosul nu mai este cel care se supune lui Dumnezeu prin respectarea legilor sale, cele date de Moise, ci cel care se aseamănă cu Tatăl practicând o iubire similară cu a lui. Iată darul Duhului.

În această zi a Cincizecimii, liturgia ne prezintă evanghelia după Ioan, capitolul 14, începând de la versetul 15, și există și alte versete care sunt mai mult sau mai puțin ajustate pentru a oferi un text unitar.

După ce i-a făcut pe discipoli capabili să iubească, prin spălarea picioarelor de la ultima cină, Isus cere dragostea lor. Scrie evanghelistul: „Dacă mă iubiți”… Este prima dată când Isus cere iubire, dar face acest lucru numai după ce i-a făcut pe discipoli capabili să iubească. „Veți observa poruncile mele”. Isus, la ultima cină, a lăsat o singură poruncă. A spus: „Vă las o poruncă nouă”. „Nouă” nu înseamnă adăugată la celelalte, ci de o calitate mai bună, care le înlocuiește pe toate celelalte. Și care este porunca? „Să vă iubiți unii pe alții așa cum eu v-am iubit pe voi”.

Așadar, există o unică poruncă. Cum se face că Isus spune acum: „Veți observa poruncile mele”? Deci sunt poruncile lui, nu ale lui Moise. Există o singură poruncă, care este cea a iubirii, manifestarea sa exterioară în toate ocaziile când este exprimată, acestea sunt poruncile. Prin urmare, nu sunt precepte exterioare omului, ci manifestări exterioare ale unei realități interioare profunde.

„Și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Paraclet”. Acesta este un cuvânt grecesc care este intraductibil în limba noastră. În ediția precedentă a CEI[1] s-a încercat o traducere în mod incorect, inexact, cu „mângâietor”, care pur și simplu nu redă sensul. De fapt, noua ediție a CEI a revenit la termenul grecesc: „Vă va da un alt Paraclet”. Ce este Paracletul? Paracletul este o persoană care este chemată în ajutor. Deci se poate traduce în diferite moduri, dar fiecare dintre acestea nu redă pe deplin sensul cuvântului grecesc. Probabil se poate traduce prin „ajutător”, acesta fiind termenul cel mai apropiat.

Ar fi apărătorul în tribunal, adică avocatul defensor, mijlocitorul. Și, oricum, „paraclet” nu este un nume, ci o funcție, care este acțiunea Spiritului. Drept urmare, traducem într-un mod ușor de înțeles prin „ajutător”, cel care vine în ajutor. Dar cu o diferență. În timp ce „paraclet” este cel care este chemat în ajutor, această acțiune a Paracletului, a Duhului în comunitatea creștină are loc pentru  „a rămâne pentru totdeauna”.

Adică prezența Spiritului nu se datorează situațiilor de pericol, ci este constantă. Aceasta este garanția pe care o are comunitatea lui Isus, aceea că Dumnezeu nu vine în întâmpinarea noastră în momentele de nevoie sau de necesitate, în momentele de suferință ale comunității, ci Dumnezeu este întotdeauna prezent și anticipează acțiunea sa.

Prin urmare, acțiunea Ajutătorului nu se realizează numai atunci când este invocat, atunci când este chemat, ci este constantă și prezentă în comunitate.

Și Isus continuă: „Dacă cineva mă iubește, va observa cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el”. Evanghelistul a scris în Prolog: „Cuvântul și-a așezat cortul printre noi”. Acum Isus realizează acest lucru. Atunci când există această comunitate a iubirii, atunci când această iubire primită de la Dumnezeu este comunicată prin iubirea față de frați, Isus spune: „Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el”.

Omul devine unicul sanctuar adevărat din care iradiază și se manifestă iubirea, compasiunea, milostivirea Tatălui. Dumnezeul lui Isus nu este un Dumnezeu care cere oferte, ci el însuși i se oferă omului și îi cere să fie primit în viața sa, pentru a-i dilata capacitatea de a iubi și a-l face să devină unicul sanctuar adevărat. Este importantă această declarație a lui Isus. Dumnezeu nu se mai află în templu, un templu în care oamenii trebuiau să meargă supunându-se la anumite ritualuri de purificare, un templu în care unele persoane nu puteau intra pentru că erau considerate excluse… Ei bine, această funcție a noului templu, care este persoana, comunitatea credincioșilor în Isus, va avea ca orientare tocmai aceea de a merge spre cei excluși, spre cei marginalizați, spre cei refuzați.

Cei care nu puteau avea acces la templu vor fi acum templul lui Dumnezeu care va merge spre ei. Și Isus continuă: „Cine nu mă iubește nu observă cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis”.

Cuvântul Tatălui este un cuvânt care are o energie și o forță creatoare. Deci, tocmai primirea acestui cuvânt face ca în comunitate viața să înflorească. Și încheie Isus: „V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi”. Suntem spre final, peste puțin Isus va fi arestat, dar iată că revine încă o dată acest termen, „Paraclet”. „Dar Paracletul, Duhul Sfânt”.

Pentru prima dată Isus îl numește „sfânt”, care nu indică numai calitatea foarte înaltă a acestui Spirit, ci activitatea, acea de a sanctifica, adică de a-l separa de sfera răului pe cel care îl primește, pentru a-l atrage și a-l conduce spre sfera binelui.

„Pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu”. Nu este un mesaj nou, ci o înțelegere mai amplă a mesajului lui Isus. Acțiunea și prezența Duhului Sfânt în comunitate îi va da capacitatea de a oferi mereu noi răspunsuri în fața noilor nevoi ale oamenilor.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice


Note

[1] Conferința Episcopală Italiană


Ioan 14,15-16.23b-26

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi:

«Dacă mă iubiți, veți păzi poruncile mele și eu îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt Mângâietor ca să fie cu voi pentru totdeauna.

Dacă cineva mă iubește, va păzi cuvântul meu; Tatăl meu îl va iubi și vom veni la el și ne vom face locuință la el. Cine nu mă iubește nu păzește cuvintele mele, iar cuvântul pe care îl ascultați nu este al meu, ci al Tatălui care m-a trimis.

V-am spus acestea cât timp mai sunt cu voi. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăța toate și vă va aminti toate câte vi le-am spus eu».

Un gând despre “Duhul Sfânt vă va învăța toate

  1. Pingback: „Începe o noua relatie cu Dumnezeu” | Blog de albina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.