A luat hotărârea fermă de a merge spre Ierusalim. Te voi urma oriunde te vei duce

Duminica a 13-a de peste an – 30 iunie 2019

A luat hotărârea fermă de a merge spre Ierusalim. Te voi urma oriunde te vei duce – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Discipolii lui Isus îl însoțesc, dar nu-l urmează. Și anume, chiar dacă fizic sunt aproape de el, sunt distanți, fiindcă ei merg mai departe cu ideea unui mesia învingător și triumfător. În capitolul 9 din Evanghelia lui Luca, începând de la versetul 51 există un pasaj important pe care traducerile, cel puțin inexacte sau nepotrivite, din păcate nu-l redau. Într-adevăr, dacă citim această evanghelie, este scris: „Pe când se împlineau zilele în care înălțat ar fi fost sus, el a luat decizia fermă de a porni la drum spre Ierusalim și a trimis mesageri înaintea sa”. Și apoi îl vom vedea într-un sat de samariteni care nu-l primesc. Dar de ce? Haideți să traducem literalmente textul și vom vedea că această incongruență de fapt nu există.

„Pe când se împlineau zilele în care înălțat ar fi fost sus…”. Așadar, Isus este prezentat de evanghelist deja pe calea finală către cetatea asasină a profeților, cea care îl va ucide. Iar aici evanghelistul nu spune: „el a luat decizia fermă”, ci literalmente scrie: „și-a înăsprit fața spre Ierusalim”. Aceasta este o expresie care apare și în Vechiul Testament, care înseamnă a merge împotriva cuiva.

De exemplu, în cartea profetului Ieremia, la capitolul 21, versetul 10, se poate citi: „Îmi întorc fața împotriva acestei cetăți pentru a-i face rău”. Domnul este cel care vorbește. Sau în cartea lui Ezechiel la capitolul 21, versetul 7, Domnul spune: „Fiu al omului, întoarce-ți fața spre Ierusalim și vorbește împotriva sanctuarelor sale!”.

Așadar, această expresie pe care evanghelistul o folosește: „și-a înăsprit fața spre Ierusalim”, înseamnă că Isus merge împotriva Ierusalimului, se duce să conteste această cetate care pretindea să-l reprezinte pe Dumnezeu, dar care în realitate era ucigașa tuturor profeților trimiși de Dumnezeu.

Însă discipolii nu înțeleg. Isus trimite mesageri înaintea sa. Aceștia au pornit la drum și au intrat într-un sat de samariteni…”. Cunoaștem rivalitatea și dușmănia care exista între samariteni și iudei, cum se detestau. A fost o dușmănie seculară. „Ca să-i pregătească intrarea. Dar ei nu au vrut să-l primească, pentru că era în mod clar în drum spre Ierusalim”. Dar nu spun cum era Isus spre Ierusalim, ci spun că Isus mergea la Ierusalim, dar samaritenii cred că, fiind considerat acest Isus mesia, se duce la Ierusalim pentru a prelua puterea și pentru a supune apoi popoarele păgâne și deci și pe samariteni.

Iată de aceea nu vor să-l primească. Tocmai discipolii au fost aceia care nu au înțeles intenția lui Isus. Iar faptul că nu înțeleg se vede din reacția celor doi discipoli – care sunt cei mai fanatici, Iacob și Ioan, pe care Marcu în Evanghelia sa îi numește „fiii tunetului”, din cauza caracterului lor autoritar – care întreabă: „Doamne, vrei să spunem să coboare focul din cer și să-i mistuie?”. Referința este la profetul Ilie, care, într-un episod localizat chiar în Samaria, îi arde câte cinzeci deodată pe emisari, pe soldații care au venit la el.

Prin urmare, sunt convinși că Isus este un fel de Ilie, un om care, prin violență, impune respectarea legii lui Dumnezeu, a voinței lui Dumnezeu. Dar Isus s-a întors și i-a certat”, exact așa cum face cu demonii.

„Și au pornit la drum spre un alt sat”, tot din Samaria. Așadar, neînțelegerea, ostilitatea samaritenilor este cauzată de neînțelegerea din partea discipolilor. Și tot în Samaria există trei indivizi – unul dintre aceștia este invitat direct de Isus – care cer să-l urmeze. Numărul trei nu vrea să fie aritmetic, ci indică totalitatea, exhaustivitatea. Deci sunt reguli pentru urmarea lui Isus, valabile pentru toți. „Unul i-a zis: «Te voi urma oriunde te vei duce»”. Iar Isus stabilește câteva condiții, îl face să înțeleagă: „Vulpile au vizuinile lor și păsările cerului au cuiburile lor…”. Vulpile și păsările, în mentalitatea acelei epoci, sunt cele mai nesemnificative animale care există. „Însă Fiul omului nu are unde-și rezema capul”.

Așadar, Isus spune: „Atenție! Vrei să mă urmezi? Dar nu te gândi la onoare, carieră sau succes, ci, mai rău decât animalele cele mai inutile și nesemnificative, eu nu am nici măcar o casă, nu am nimic unde să-mi sprijin capul. La mijloc însă, evanghelistul îl prezintă pe individul pe care Isus îl invită să-l urmeze.

„Altuia i-a spus: «Urmează-mă!». Acela a răspuns: «Doamne, permite-mi să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!»”. Poate părea inuman acest răspuns al lui Isus: „Lasă morții să-și îngroape morții lor; tu, însă, mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!”. Nu este un răspuns inuman cel dat de Isus. Tatăl reprezintă trecutul. Prin urmare, a-l îngropa pe tatăl înseamnă încă a ține la mare preț, la mare respect trecutul.

Isus nu, Isus cere o ruptură radicală cu trecutul. Vinul nou nu poate fi pus în burdufuri vechi, drept urmare: „Lasă ca lumea care trăiește în trecut – morții – să-și îngroape morții. Tu mergi și vestește noutatea”.

Și în fine al treilea: „Te voi urma, Doamne, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea”. În Biblie exista episodul cunoscut al lui Ilie care i-a permis lui Eliseu să meargă și să-și ia rămas bun de la familia sa. Isus, în schimb, nu.

Urgența împărăției lui Dumnezeu nu permite nostalgii pentru trecut, ci trebuie să ne detașăm în  mod radical de trecut. „Și Isus i-a răspuns: «Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu»”.

Această frază a lui Isus nu înseamnă a avea o relație detașată sau inumană cu propria familie, nimic din toate acestea, ci înseamnă că urgența de a anunța vestea cea bună, împărăția lui Dumnezeu, este atât de importantă încât nu putem avea nicio nostalgie pentru ceea ce apare numai ca trecut.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 9,51-62

Când s-au împlinit zilele înălțării sale, Isus s-a îndreptat cu hotărâre spre a merge la Ierusalim și a trimis soli înaintea sa.

Și, mergând, au intrat într-un sat al samaritenilor ca să pregătească pentru el. Însă nu l-au primit pentru că se îndrepta spre Ierusalim. Văzând aceasta, discipolii Iacob și Ioan i-au spus: «Doamne, vrei să cerem ca focul să coboare din cer și să-i nimicească?». Dar, întorcându-se, el i-a mustrat. Și au mers într-un alt sat.

În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a spus: «Te voi urma oriunde te vei duce». Dar Isus i-a răspuns: «Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-și rezema capul».

Altuia i-a spus: «Urmează-mă!». Acela a răspuns: «Doamne, lasă-mă să merg mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu!». Dar el i-a spus: «Lasă morții să-și îngroape morții lor, dar tu, mergi și vestește împărăția lui Dumnezeu!».

Un altul i-a zis: «Doamne, te voi urma, însă mai întâi lasă-mă să mă întorc să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea!». Dar Isus i-a spus: «Nimeni care pune mâna pe plug și privește înapoi nu este vrednic de împărăția lui Dumnezeu».

Un gând despre “A luat hotărârea fermă de a merge spre Ierusalim. Te voi urma oriunde te vei duce

  1. Pingback: A luat hotărârea fermă de a merge spre Ierusalim – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.