Cine este aproapele meu?

Duminica a 15-a de peste an – 14 iulie 2019

Cine este aproapele meu? – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Legea divină trebuie observată chiar și atunci când provoacă suferință omului? Să vedem ce ne scrie Luca în capitolul 10, versetele 25-37.

„În acel timp, un învățat al legii…”. Învățații legii sunt cărturarii, cei mai înalți legislatori. Autoritatea lor era o autoritate divină, deoarece cuvântul lor era considerat a fi însuși cuvântul lui Dumnezeu. „S-a ridicat să-l pună la încercare pe Isus”. Literalmente: „să-l ispitească”. Evanghelistul folosește aici același verb pe care l-a folosit în deșert pentru ispitele diavolului. Aici evanghelistul ne pune în gardă: „Atenție! Acești apărători zeloși ai doctrinei, ai tradiției, în realitate sunt instrumente ale diavolului”. Și l-a întrebat: „Învățătorule…”. O atitudine tipică falsității curiale. Acesta i se adresează lui Isus pentru a-l ispiti, deci pentru a-l acuza, și în schimb i se adresează cu acest titlu de stimă deosebită, ca și cum ar vrea să învețe, dar în realitate vrea doar să judece. „Ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. Iată tematica de care este interesat. Isus nu vorbește despre asta, Isus a venit să schimbe această viață de aici. Isus nu este interesat de viața veșnică.

„Isus i-a spus: „Ce este scris în Lege?”.  Este provocator și ironic din partea lui Isus. Învățatul legii este unul dintre cei mai înalți experți. El este unul care toată viața lui, toată ziua era aplecat asupra legii pentru a-i scruta cele mai tainice semnificații. Ei bine, Isus îl întreabă: „Ce este scris în lege?”. Și apoi cu sarcasm profund: „Cum citești?”, adică, „ce înțelegi”? Nu este suficient să citim scriptura, trebuie și să o înțelegem. Dacă nu punem pe primul loc în viața noastră binele omului, putem citi Sfânta Scriptură, dar nu o înțelegem.

Acesta a răspuns, iar aici citează Deuteronomul, din capitolul 6 versetul 5: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată mintea ta”, adică iubirea față de Dumnezeu este totală, absoarbe toate energiile omului. Și adaugă, citând un precept din cartea Leviticului: „Și pe aproapele tău ca pe tine însuți” (19, 18). Există o diferență între aceste două iubiri: în timp ce iubirea față de Dumnezeu absoarbe toate energiile omului, iubirea față de aproapele este relativă: îl iubesc pe aproapele așa cum mă iubesc pe mine. „Și Isus: „Ai răspuns bine; fă aceasta și vei trăi”.

Nu vorbește despre viața veșnică, ci despre viața aceasta. „Acela însă, voind să se justifice…”. Ce înseamnă a se justifica? În vremea lui Isus exista o dezbatere amplă între două școli rabinice, școala rabinului Shammai, mult mai riguroasă și severă, și școala rabinului Hillel, mai indulgentă, cu privire la conceptul de „aproapele”. Așadar, pentru Hillel conceptul de „aproapele” însemna și străinul care locuia în Israel, pentru Shammai, poziția cea mai riguroasă, numai aparținătorul la propriul clan familial sau cel mult la trib. Faptul că vrea să se justifice ne face să înțelegem că el este de partea poziției mai restrictive.

Într-adevăr, „i-a spus lui Isus: ‘Și cine este aproapele meu?’”. Ei bine, Isus nu răspunde într-un mod teologic, ci printr-o narațiune, o parabolă în care schimbă radical două concepte fundamentale ale religiei: conceptul de credincios și conceptul de aproapele.

„Isus a reluat: ‘Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon’”. Ierusalimul este situat în muntele lui Iuda, la mai mult de 818 m deasupra nivelului mării, în timp ce Ierihonul, jos, în deșert, este la 258 m sub nivelul mării. Sunt câteva zeci de kilometri, cam treizeci. Deci există o mare diferență de nivel. Este o zonă aridă și deșertică, greu de parcurs.

„Și a căzut în mâinile tâlharilor”. Zona era periculoasă și este încă și acum periculos să o traversezi singur. „Care l-au dezbrăcat, l-au strivit în bătaie și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort”. Pe acel drum, în acea situație, în acel climat nu are nicio speranță. Trebuie doar să aștepte să moară, cu excepția cazului în care, în mod providențial, nu va trece pe acolo vreun suflet bun. Este lucrul pe care Isus ne face să-l înțelegem.

„Din întâmplare…”. Ce înseamnă în mod providențial? Isus prezintă cel mai bun lucru care se putea întâmpla, persoana cea mai potrivita: „Un preot cobora pe același drum”. Este important faptul că Isus vorbește despre un preot care coboară. Ce înseamnă aceasta? Ierihonul era o cetate preoțească de unde preoții, în funcție de rândul lor, urcau la templul din Ierusalim și, prin ritualuri de purificare complicate, timp de o săptămână își exercitau slujirea lor liturgică. Deci, preotul nu merge la Ierusalim pentru a fi purificat, ci a fost deja timp de o săptămână în serviciu în sanctuar (se poate spune că hainele sale încă miros a tămâie) și este în deplinătatea purității rituale. Prin urmare, cel mai bun lucru care se putea întâmpla.

„Când l-a văzut…”. Iată salvarea la îndemână și în schimb iată dușul rece… „A trecut mai departe pe partea cealaltă”. De ce acest lucru? Este o persoană neomenoasă, o persoană insensibilă? Nu, ci mai rău, e o persoană religioasă. Pentru o persoană religioasă îndatoririle față de Dumnezeu vin înaintea celor față de semeni. De altfel, ce a răspuns învățatul legii? Iubirea față de Dumnezeu este totală, cea față de aproapele este relativă.

El este un preot în stare de puritate, iar legea, în cartea Leviticului și în cartea Numerilor, îi interzice să vină în contact cu un mort sau cu un rănit, pentru că altfel devine impur. Așadar, se află în fața dilemei: să observ legea divină sau să ajut persoana? Ce este mai important: binele lui Dumnezeu sau binele aproapelui?

Persoanele religioase nu au nicio îndoială, pentru ele este mai important binele lui Dumnezeu.

„Chiar și un levit”. Leviții erau destinați cultului. La fel și ei trebuiau să rămână în stare de puritate pentru ceremoniile templului. „Ajungând în locul acela, l-a văzut și a trecut mai departe”. Nu există nicio speranță. Iar apoi este lovitura de grație.

„Dar un samaritean…”. Dușmanul cel mai teribil, persoana cea mai hidoasă, ființa umană cea mai scârboasă în ochii unui evreu… „Care era în călătorie, trecând pe lângă el…”. Și ascultătorii lui Isus s-ar fi așteptat: „a venit și i-a dat lovitura de grație”. Și în schimb, Isus spune: „l-a văzut”. Bine, l-a văzut chiar și preotul și levitul… Și Isus afirmă ceva extraordinar: „Și a avut compasiune față de el”.

„A avea compasiune” este un verb rezervat doar pentru Dumnezeu. Numai Dumnezeu este cel care are compasiune, pentru că a avea compasiune înseamnă o acțiune prin care se comunică viață celui care nu o are. Pentru Isus, așadar, acest samaritean, un eretic, un metis, un păcătos, o persoană impură, se comportă asemenea lui Dumnezeu. Cine este credinciosul pentru Isus? Nu acela care se supune lui Dumnezeu observând legile sale – și am văzut rezultatele cu preotul –, ci acela care se aseamănă cu Dumnezeu prin practicarea unei iubiri similare cu cea a lui.

Samariteanul se apropie de el, îl îngrijește pe omul nenorocit și chiar îl duce la un han având grijă de el. Iar în final Isus i se adresează din nou învățatului legii și îl întreabă: „Care dintre aceștia trei (un preot, un levit, un samaritean) ți se pare că a fost aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?”. Isus a răsturnat întrebarea învățatului legii. El a vrut să știe: „cine este aproapele meu?”, adică „până unde trebuie să ajungă iubirea mea?”. Isus îl întreabă: „cine a devenit aproapele?”, adică „de unde pornește iubirea?”.

Aproapele este cel care se apropie de cel care are nevoie.

Răspunsul este foarte ușor, dar inacceptabil pentru învățatul legii. „El a răspuns (și nici măcar nu îl numește, atât de mult îi repugnă samariteanul): ‘Acela care…’”. Și nu acceptă ca un om să poată iubi la fel ca Dumnezeu. Nu spune – în pofida faptului că aici traducerea vorbește de compasiune… Textul grecesc vorbește de milostivire, pentru că Dumnezeu este cel care are compasiune, oamenii au milă. Iar pentru învățatul Legii este inacceptabil ca un om să poată iubi așa cum iubește Dumnezeu.

„Acela care a avut milă de el”. „Isus i-a spus: ‘Mergi și fă și tu la fel’”. Prin urmare, pentru Isus credinciosul nu mai este acela care se supune lui Dumnezeu observând legile sale, ci acela care se aseamănă cu Tatăl prin practicarea unei iubiri asemănătoare cu cea a lui.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 10, 20-37

În acel timp, iată că un învățat al Legii s-a ridicat ca să-l pună pe Isus la încercare, spunând: «Învățătorule, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?». El i-a zis: «Ce este scris în Lege? Cum citești?».

Acesta, răspunzând, a zis: «Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți!». El i-a spus: «Ai răspuns bine, fă aceasta și vei trăi!». Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: «Și cine este aproapele meu?».

Isus a continuat: «Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat și l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. La fel și un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. Dar un samaritean oarecare ce călătorea, a venit lângă el și, văzându-l, i s-a făcut milă.

Apropiindu-se, i-a legat rănile turnând untdelemn și vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han și i-a purtat de grijă. În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului și i-a spus: „Îngrijește-te de el și ceea ce vei mai cheltui îți voi da când mă voi întoarce!”. Cine dintre aceștia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?». El a răspuns: «Cel care a avut milă de el». Atunci Isus i-a spus: «Mergi și fă și tu la fel!».

Un gând despre “Cine este aproapele meu?

  1. Pingback: Cine este aproapele meu? — Curajul credinței – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.