Marta l-a găzduit. Maria a ales partea cea mai bună

Duminica a 16-a de peste an – 21 iulie 2019

Marta l-a găzduit. Maria a ales partea cea mai bună – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

De fiecare dată când citim Evanghelia, trebuie să o punem întotdeauna în contextul cultural al timpului. Dacă nu o facem, riscăm să luăm un lucru drept altul și să dăm o interpretare care nu este absolut în intențiile evanghelistului, la fel ca în acest pasaj, capitolul 10 din Luca, versetele 38-42. Un fragment din care s-a născut distincția dintre viața activă – cea a persoanelor obișnuite, normale – și viața contemplativă, cea a persoanelor care aleg o viață monahală, clauzura, cu o preferință clară a lui Isus pentru aceasta din urmă.

Nimic din toate acestea. Să citim. În timp ce mergeau (Isus și discipolii), Isus a intrat…”. Iată prima incongruență. Sunt în drum și numai Isus intră. De ce? Isus îi exclude pe discipoli pentru că nu sunt încă în măsură să înțeleagă lecția pe care o dă acum. „A intrat într-un sat”. Atunci când găsim în Evanghelii expresia „sat”, este o cheie de lectură pe care evangheliștii ne-o dau pentru a indica rezistență, neînțelegere sau ostilitate cu privire la vestirea lui Isus, la noutatea pe care Isus o aduce, pentru că satul este locul atașat de tradiție, de trecut. Satul este locul în care este în vigoare imperativul: „De ce să schimbăm? Întotdeauna s-a făcut așa!”.

Acest sat nu are nume tocmai pentru că reprezenta o mentalitate atașată de trecut, care privește cu suspiciune orice noutate. „Și o femeie cu numele de Marta…”. Numele este un întreg program; Marta înseamnă „doamnă, stăpână a casei”. „L-a găzduit”.

De aici se înțelege că ea este proprietara casei. „Aceasta avea o soră numită Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, îi asculta cuvântul”. Iată, această imagine pe care evanghelistul ne-o oferă cu privire la Maria, așezată la picioarele Domnului, trebuie înțeleasă în contextul cultural al epocii. Nu înseamnă adorație din partea Mariei sau contemplație ori venerație față de Domnul. Maria se pune în poziția discipolului față de maestru. De exemplu, Sfântul Paul spune în Faptele Apostolilor că a fost instruit la picioarele lui Gamaliel. Deci, a se așeza la picioarele cuiva însemna a-l recunoaște ca maestru.

Iar în Talmud, cartea sfântă, se poate citi: Casa ta să fie un loc de congres pentru cei învățați; prăfuiește-te cu praful de pe picioarele lor și bea însetat cuvântul lor.

Așadar, atitudinea Mariei nu este o atitudine de adorație, ci de ascultare, asemenea unui discipol față de maestrul său. Dar este ceva straniu ceea ce face Maria, pentru că ea nu poate. Ea este o femeie, iar femeile nu au aceleași drepturi și privilegii ca bărbații. Femeia trebuie să stea în bucătărie, trebuie să devină invizibilă. Tot în Talmud se spune să fie distruse de foc cuvintele legii, mai degrabă decât să le fie predate femeilor. Rabinii se mândreau spunând că Dumnezeu nu i-a adresat niciodată vreun cuvânt unei femei.

A făcut aceasta doar o singură dată, cu Sara, dar apoi s-a căit, din cauza minciunii Sarei, iar din acel moment nu a mai adresat niciodată un cuvânt unei femei. Deci Maria face aici ceva scandalos. Încalcă rolul în care tradiția le-a exilat întotdeauna pe femei și ia atitudinea persoanei de sex masculin, a bărbatului, a discipolului.

Marta, în schimb, este credincioasa tradiției. Marta, însă, era distrasă din cauza multelor servicii”.

Marta ajunge chiar să-l mustre pe Isus, considerându-l responsabil de absența surorii sale. „Atunci a venit și i-a zis: Doamne, nu-ți pasă deloc…”. Iar aici asistăm la o multiplicare a pronumelui personal: „pe mine, mie, m-a”. Ea este total centrată pe ea însăși. „Nu-ți pasă deloc că sora mea m-a lăsat singură să servesc?”. Și apoi, cu verbul la imperativ: „Spune-i deci să mă ajute”. Marta nu suportă ca sora ei să fi încălcat regulile, normele pe care tradiția și morala le-au atribuit femeilor, ca Maria să-și asume rolul unui bărbat, al unui discipol, și îi cere lui Isus să o alunge din nou în rolul în care tradiția le-a plasat din totdeauna pe femei.

Dar Isus, în loc să o mustre pe Maria, o mustră pe sora ei.

„Dar Domnul a răspuns: Marta, Marta…”. Repetarea numelui înseamnă mustrare, la fel ca atunci când Isus va vedea cetatea și va spune: „Ierusalime, Ierusalime”. Prin urmare, este o expresie de reproș. „Tu te neliniștești și te agiți pentru multe lucruri, dar de un singur lucru este nevoie”. Literalmente: „de unul este nevoie”. Și iată sentința: „Maria a ales partea cea mai bună (literalmente: partea cea bună), care nu-i va fi luată”.

Așadar, trebuie să înțelegem ce anume nu poate fi luat. Ce anume nu-i poate fi luat unei persoane? Pentru că unei persoane îi poate fi luată și viața. De ce Isus spune că Maria a ales o parte care nu poate fi luată? Pentru că Maria a ales libertatea, prin încălcarea regulilor și a normelor de comportament. Un lucru este libertatea atunci când ne este acordată – atunci când ne este dată, ne poate fi și retrasă –, un alt lucru este atunci când libertatea este rezultatul unei cuceriri personale, având curajul să încălcăm regulile tradiției și regulile religiei.

Atunci când cineva cucerește această libertate, nimeni nu i-o poate lua. Drept urmare – după cum am spus la început –, cea a lui Isus nu este o preferință pentru viața contemplativă în dauna celei active, ci este o invitație de a face alegerea libertății. Și este interesant faptul că, pentru a face această alegere a libertății, evanghelistul nu ne prezintă un bărbat, ci o femeie.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 10, 38-42

În acel timp au intrat într-un sat. O femeie cu numele de Marta l-a primit pe Isus în casa ei.

Aceasta avea o soră numită Maria care, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui. Însă Marta era ocupată cu multele griji ale casei.

Venind la el, i-a zis: «Doamne, nu-ți pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!». Domnul, răspunzând, i-a zis: «Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată».

Un gând despre “Marta l-a găzduit. Maria a ales partea cea mai bună

  1. Pingback: ‘De ce să schimbăm? Întotdeauna s-a făcut așa!’ | Blog de albina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.