Scopul existenței noastre

Bună ziua, lume!

Un text frumos astăzi, cel al Evangheliei, care ne propune aceste cuvinte ale lui Isus: „Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl meu este agricultorul. Orice mlădiță care este în mine și nu aduce rod, el o înlătură și oricare aduce rod o purifică ca să aducă și mai mult rod” (Ioan 15, 1-8). Clarificate rolurile (Isus este vița, Tatăl este viticultorul, iar noi mlădițele), acest text insuflă seninătate. Mlădițele care „nu aduc rod” sunt eliminate. De către cine? Întotdeauna și absolut de către Tatăl. Nu de Isus, nu de noi, nu de alte instanțe. Exact „agricultorul” este cel care își asumă această sarcină (cineva obișnuit „prea bine” va începe acum să se întrebe: „Și acum ce fac? Nu mai am o slujbă!!!”). Iar pe acelea care aduc rod, atenție, nu „le curăță” [prin retezare], ci „le purifică”. Nu văd pentru ce motiv misterios aici se traduce cu „a curăța” [prin retezare] ceea ce imediat după aceea se traduce cu „a purifica” („Voi sunteți deja puri…”). Tocmai aceste cuvinte îmi transmit seninătate. Ne-au învățat întotdeauna „să ne curățăm [prin retezare]”, să devenim mai buni, să facem eforturi pentru a ne schimba, pentru a ne perfecționa, în timp ce Isus nu a cerut niciodată toate acestea. De fapt, ce rezultate am obținut? Nimic sau aproape nimic. Dimpotrivă, cu cât mai mult tindem să ne perfecționăm, cu atât mai mult ne facem de rușine și suntem frustrați din cauza incapacității noastre (de câte ori nu am auzit în confesional cuvinte ca acestea: „Ce să fac, părinte, sunt încă aici, sunt mereu aceleași păcate, cele de data trecută, și îmi este puțin rușine…”). Obișnuiți cu examenele de conștiință nemiloase, am pierdut din vedere scopul existenței noastre: a aduce roade. Nu ni se cere să devenim mai buni în ochii lui Dumnezeu. Pentru aceasta are El grijă să ne purifice, să înlăture din viața noastră acele imperfecțiuni, acele impurități care ne împiedică să aducem roade. Și nu noi decidem care sunt aceste imperfecțiuni și impurități, ci El. Cine a spus că un defect al meu nu este în ochii Lui ceva bun? Este asemenea parabolei neghinei și a grâului: nu ne revine nouă să smulgem, ci El este acela care decide când și ce anume este grâu și ce este neghină. Iar „a aduce roade” ce înseamnă? Înseamnă a răspândi seva pe care o primim de la viță, înseamnă a primi darul Tatălui pentru a deveni pâine la rândul nostru.

Și cine nu face lucrul acesta? Și cine se limitează să primească Pâinea și să o țină pentru sine? Isus este clar: asemenea lemnului viței de vie, care este unicul lemn inutil, cel care nu aduce roade va sfârși în neant. Dacă „sterilizezi” forța Euharistiei oprind-o la tine, ești o mlădiță care încurcă[1], un „parazit” euharistic care nu are nimic de-a face cu Împărăția.

O îmbrățișare tuturor. Viață plăcută!

Pr. Luciano Locatelli


[1] În limba italiană este un joc de cuvinte: „un tralcio che intralcia”.

Sursa: Il Popolo dell Senape

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.