Cereți și vi se va da

Duminica a 17-a de peste an – 28 iulie 2019

Cereți și vi se va da – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Sursă imagine: web

Unica rugăciune învățată de Isus, Tatăl Nostru, a ajuns până la noi în trei versiuni diferite. Acest lucru se datorează faptului că evangheliștii nu intenționau să transmită cuvintele exacte ale lui Isus, ci semnificația lor profundă.

Prin urmare, avem o versiune în Matei, cea mai lungă, apoi o versiune mai scurtă, aceasta, din Luca, pe care o vom comenta acum, luată din capitolul 11, și apoi în primul catehism al Bisericii, numit Didahie, un cuvânt grecesc care înseamnă „învățătură”.

Dar, deși fiind diferite, aceste trei versiuni conțin un mister pe care vom încerca acum să-l înfruntăm. Deci să vedem această unică rugăciune învățată de Isus și să vedem importanța ei. Discipolilor care-l roagă să-i învețe să se roage, Isus le spune: „Atunci când vă rugați, spuneți: «Tată…»”. Isus nu i se adresează lui Dumnezeu folosind acele formulare liturgice ceremoniale în care Dumnezeu era înălțat cu toate numele sale (gen „preaînalt”). Nu. Isus i se adresează lui Dumnezeu numindu-l Tată, pentru că aceasta este relația pe care el a venit să o inaugureze cu ai săi: relația unui tată cu un fiu.

Și să avem în vedere că în acea cultură tatăl este cel care transmite viața, deci el este izvorul vieții. Iată prima cerere care este formulată: „Să fie sfințit numele tău”. Verbul „a sfinți” are înțelesul de a consacra, a separa, dar atunci când se adresează lui Dumnezeu înseamnă a recunoaște ceea ce el este.

Așadar, prima cerere pe care comunitatea credincioșilor o adresează Tatălui este: „să fie recunoscut acest nume al tău”, și anume ca lumea să te cunoască ca pe un tată. Iar în acest pasaj al evangheliei Isus va spune că Tatăl merge în întâmpinarea nevoilor fiilor săi, și chiar le precedă, pentru că Tatălui îi este dragă viața și fericirea fiilor săi. Prin urmare, comunitatea cere: „acest nume al tău, cu care noi te-am cunoscut și pe care îl experimentăm – Tată –, să fie recunoscut”.

Cealaltă petiție: „Să vină împărăția ta”. „Să vină împărăția ta” nu are înțelesul de a cere ceva care nu este și trebuie deci să vină. Semnificația verbului este: „să se extindă, să se lărgească această împărăție a ta”. Împărăția, împărăția Tatălui există deja. Isus, proclamând fericirile, i-a proclamat fericiți pe cei săraci „pentru că a lor este împărăția lui Dumnezeu”. Împărăția lui Dumnezeu nu este viața de apoi, ci o societate alternativă în care, în locul acumulării pentru sine, să existe împărtășirea generoasă cu ceilalți, unde în locul comandării să existe slujirea.

Așadar, prin fidelitatea față de fericiri, comunitatea cere să se extindă această experiență a împărăției. Iar aici, în centru, există un verset care este dificil de tradus, deoarece conține un cuvânt grecesc care, în limba greacă, pur și simplu nu există. Este ceea ce noi traducem cu „dă-ne în fiecare zi pâinea noastră zilnică”. Evanghelistul scrie – încerc să traduc literalmente din text – „Pâinea noastră aceea…” și apoi există acest cuvânt grecesc care în limba greacă nu există: „dă-ne-o nouă în fiecare zi”.

Sfântul Ieronim, primul traducător al Evangheliei, în fața acestui cuvânt care nu există în limba greacă, a făcut o alegere. În Evanghelia lui Matei l-a tradus cu „supersubstantialem”, ceea ce înseamnă o pâine care merge dincolo de substanță. În Evanghelia lui Luca, în schimb, l-a tradus cu „cea de toate zilele”. Biserica, apoi, în versiunea liturgică, a ales varianta lui Matei, dar în loc de „supersubstantialem”, dificil de pronunțat și de înțeles, a pus „cea de toate zilele”.

Este o alegere care cauzează atât de multe pagube, fiindcă prin această alegere se pare ca și cum ar trebui să-i cerem lui Dumnezeu pâinea pe care să o mâncăm, pâinea care îi hrănește pe oameni. Nu. Pâinea care îi hrănește pe oameni este sarcina oamenilor să o procure și să o împărtășească cu cei care nu au. Aceasta este o pâine specială pentru că îi este cerută lui Dumnezeu. Probabil  traducerea „supersubstantialem” era cea exactă. Cine este această pâine? Această pâine este prezența lui Isus în mijlocul comunității, așa cum este în mijlocul Tatălui Nostru: Isus ca aliment, ca cuvânt care hrănește viața și ca pâine, pâinea Euharistiei care ne dă puterea să trăim acest cuvânt. Deci nu se cere pâinea. Isus a spus: „Nu vă frământați, nu vă îngrijorați pentru ceea ce veți mânca sau pentru ce veți bea! La aceste lucruri se gândesc păgânii”. Dacă îi este cerută lui Dumnezeu înseamnă că este vorba de prezența Domnului ca aliment al vieții.

Apoi clauza: „și iartă-ne”, adică, literalmente, șterge-ne, păcatele noastre, căci și noi iertăm” – ștergem – „fiecărui datornic al nostru”. Dumnezeu ne iartă, dar iertarea sa devine eficientă și operațională în momentul în care se traduce în iertare față de ceilalți.

După aceea, ultima dintre invocații, tradusă rău și aceasta, mai ales în Matei, a cauzat atât de multe probleme… Faimoasa expresie „și nu ne duce în ispită!”. Acum traducerea a devenit mai bună. „Nu ne abandona în ispită!”, literalmente: „în încercare”.

Care este această încercare în care comunitatea cere să nu fie abandonată? Este încercarea în care a eșuat. În Grădina Măslinilor Isus le-a cerut discipolilor: „Rugați-vă ca să nu intrați în încercare, ca să nu cedați încercării!”. Încercarea era cea a lui Isus care era capturat ca un răufăcător, care sfârșea asasinat ca un delincvent, ca un blestemat de Dumnezeu, o încercare care a pus comunitatea în criză. Prin urmare, Isus cere comunității în această rugăciune să ceară să rămână puternică în momentul încercării, în momentul acestei ispite.

Apoi pasajul se încheie cu încrederea deplină în Domnul și mai presus de toate cu un aspect foarte important: singurul lucru pe care Isus îl garantează că va fi dat este în mod normal lucrul care se cere cel mai puțin în listă, în listele de rugăciuni. De fapt, pericopa se termină spunând: „Așadar, dacă voi, care sunteți răi”, nu pentru a spune că suntem răi, ci pentru a compara bunătatea Tatălui cu atitudinea noastră față de ceilalți spune că suntem răi, „știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri nu-l va da pe Duhul Sfânt” (literalmente: Duh Sfânt, fără articol, pentru că nu dă plinătatea Duhului Sfânt, ci Duh Sfânt în măsura în care persoana este capabilă să-l primească) celor care i-l cer!”.

Iată, este unicul lucru pe care Isus îl garantează că Tatăl îl va da. Duh Sfânt. La ce folosește acest Duh? Duhul este forța iubirii lui Dumnezeu care servește pentru realizarea planului iubirii Tatălui asupra fiecăruia dintre noi. Pentru că Dumnezeu nu-i guvernează pe oameni emanând legi pe care aceștia trebuie să le observe, ci comunicându-le Spiritul său, energia interioară care ne face să înțelegem calea pe care trebuie s-o urmăm.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 11, 1-13

În acel timp, Isus se afla într-un loc oarecare și se ruga. Când a terminat, unul dintre discipolii săi i-a spus: «Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum Ioan i-a învățat pe discipolii lui». Atunci le-a zis: «Când vă rugați, spuneți:

„Tată, sfințească-se numele tău, vie împărăția ta! Dă-ne nouă în fiecare zi pâinea cea de toate zilele și iartă-ne păcatele noastre pentru că și noi iertăm oricui ne greșește; și nu ne duce în ispită!”».

Apoi le-a spus: «Dacă unul dintre voi are un prieten și merge la el la miezul nopții și-i spune: „Prietene, împrumută-mi trei pâini pentru că un prieten al meu a sosit la mine dintr-o călătorie și nu am ce să-i pun înainte!”, dacă celălalt dinăuntru, răspunzând, îi zice: „Nu mă deranja; ușa este deja închisă și copiii sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ți dau”, vă spun, chiar dacă nu se va scula să-i dea pentru că îi este prieten, pentru insistența lui se va scula și-i va da ceea ce are nevoie.

De aceea și eu vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide! Căci oricine cere primește; cine caută găsește; iar celui care bate i se va deschide. Care tată dintre voi, dacă fiul îi cere un pește, îi va da în loc de pește un șarpe, sau dacă îi cere un ou, îi va da un scorpion? Așadar, dacă voi, cei care sunteți aici, răi cum sunteți, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Duhul Sfânt celor care i-l cer?».

Un gând despre “Cereți și vi se va da

  1. Pingback: „Cereți și vi se va da” – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.