Învață-ne să ne rugăm, acum!

A ne ruga nu înseamnă a spune rugăciuni și nici a cere lucruri. A ne ruga înseamnă a evoca chipuri, iar chipul chipurilor este cel al Tatălui. Isus nu se ruga pentru a obține ceva, ci pentru a ieși transformat din întâlnire.

A ne ruga înseamnă a ne realipi de Dumnezeu, așa cum lipim gura de izvor; înseamnă a-i spune lui Dumnezeu tată, a-l vedea ca pe un tătic îndrăgostit de fiii săi și nu ca pe un domn sau rege sau judecător.

Înseamnă a-l chema alături nu pe Dumnezeul care se impune, ci pe acela care cunoaște îmbrățișarea; pe Dumnezeul afectuos, apropiat, călduros, căruia să-i cerem puținele lucruri indispensabile pentru a trăi bine. Și să le cerem ca frați, uitând cuvintele „eu” și „al meu”, pentru că sunt în afara gramaticii lui Dumnezeu. În afara Tatălui Nostru, unde niciodată nu se spune „eu”, niciodată „al meu”, ci întotdeauna Tu, al tău și al nostru. Cuvinte care în rugăciune stau acolo asemenea brațelor deschise: Numele tău, pâinea noastră, Tu dăruiește, Tu iartă.

Primul lucru care trebuie cerut: ca „numele Tău să fie sfințit”. În limbajul biblic numele conține întreaga persoană: e ca și cum i-am cere lui Dumnezeu pe Dumnezeu, a cere ca Dumnezeu să ni-l dăruiască pe Dumnezeu. Iar numele lui Dumnezeu este iubire: ca iubirea să fie sfințită pe pământ, de către toți. Dacă există ceva sfânt, ceva etern în noi, este capacitatea noastră de a iubi și de a fi iubiți.

„Să vină împărăția ta”, să se nască noul pământ așa cum îl visezi tu, noua arhitectură a lumii și a relațiilor umane pe care Evanghelia le-a semănat.

„Dă-ne pâinea noastră zilnică”. Tatăl Nostru îmi interzice să cer doar pentru mine: „pâinea pentru mine este un fapt material, pâinea cerută pentru fratele meu este un fapt spiritual” (Nikolai Berdiaev). Dăruiește-ne tuturor ceea ce ne face să trăim, pâinea și iubirea, ambele indispensabile pentru viața deplină, ambele necesare zi de zi.

„Și iartă-ne păcatele”, înlătură tot ceea ce îmbătrânește inima și o închide; dăruiește-ne puterea de a ne îndrepta în fiecare dimineață spre ținuturi neatinse. Eliberează viitorul, iar noi, care vom cunoaște astfel cum potențează iertarea viața, îl vom dărui fraților noștri și nouă înșine, pentru a redeveni lejeri și a clădi din nou pacea.

„Nu ne abandona în ispită”. Nu îți cerem să fim scutiți de încercări, ci să nu fim lăsați singuri să luptăm împotriva răului. Și din neîncredere și din frică scoate-ne afară; și din orice rană sau cădere ridică-ne tu, bun Samaritean al vieților noastre.

Tatăl Nostru nu trebuie doar recitat, ci trebuie învățat în fiecare zi din nou pe genunchii vieții: în mângâierile bucuriei, în zgârieturile spinilor, în foametea fraților. Trebuie să ne fie foame de viață foarte tare ca să ne putem ruga bine.

Foame de Dumnezeu, pentru că în rugăciune nu obțin lucruri, ci îl obțin pe Dumnezeu însuși. Un Dumnezeu care nu domină, ci se implică, care își împletește respirația cu a mea, care își amestecă lacrimile sale cu ale mele, care cere doar să-mi fie prieten. Și nu-mi puteam dori o aventură mai bună. (Luca 11)

Pr. Ermes Maria Ronchi, OSM

Sursa: Facebook

Un gând despre “Învață-ne să ne rugăm, acum!

  1. Pingback: „Pâinea ceruta pentru fratele meu e un fapt spiritual” (Berdiaev) | Blog de albina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.