Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?

Duminica a 18-a de peste an – 4 august 2019

Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi? – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Cu sagacitate, finețe, ironie și cu sarcasmul care îi sunt tipice, evanghelistul Luca abordează o temă veche cât lumea: moștenirea.

Nu există nimic la fel ca moștenirea pentru a despărți persoanele. Să ascultăm capitolul 12, începând de la versetul 13. Isus vorbește despre încrederea în Tatăl și este întrerupt de cei care își pun încredere în bani. „Unul din mulțime i-a spus lui Isus: «Învățătorule, spune-i…”. I se adresează pe un ton imperativ. „Spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!”. Iată, așa cum am spus este o chestiune veche cât lumea, moștenirea. Moștenirea este întotdeauna pricină de diviziuni și disensiuni, pentru că oricum va exista mereu cineva care se aștepta la mai mult, care pretindea mai mult, care dorea mai mult. Iar acest lucru va cauza inimiciție și de multe ori certuri care vor dura pentru totdeauna.

Pentru Isus, orice moștenire este rezultatul avariției, al egoismului, al lăcomiei, atitudini care închid în mod iremediabil față de om și față de Dumnezeu, astfel încât orice moștenire, fiind rodul egoismului – căci dacă persoanele ar fi fost generoase nu ar fi acumulat atât de mult încât să poată lăsa moștenire –, conține un factor toxic care otrăvește viața celor care o primesc. Deci, suntem convinși că facem un bine lăsând moștenire și în schimb facem un rău, oferind un fruct otrăvit, care mai devreme sau mai târziu își va aduce roadele sale dezastruoase.

Iar Isus refuză. „Dar el i-a răspuns: «Omule…»”. Atunci când Isus folosește această expresie, „omule”, este întotdeauna în sens negativ. „Cine m-a stabilit judecător sau împărțitor (literalmente: împărțitor, pentru că el a cerut ca fratele său să împartă cu el) peste voi?”. Și iată avertizarea severă a lui Isus, care trebuie luată în considerare.

„Și le-a zis: «Fiți atenți și păziți-vă de orice lăcomie”, dorința intensă de a poseda. Sfântul Paul, în scrisoarea sa către Coloseni, la capitolul 3, va afirma că lăcomia este o idolatrie. Poți fi persoana cea mai religioasă, cea mai pioasă, cea mai evlavioasă din lume, dar dacă acumulezi bani, dacă tânjești să posezi, dacă ești în mod visceral și profund egoist, ești un idolatru, nu ai nimic de-a face cu Tatăl, pentru că Tatăl este iubire care împarte cu ceilalți în mod generos.

„Stați departe de orice cupiditate, deoarece chiar și atunci când cineva este în abundență, viața lui nu depinde de ceea ce posedă!”. Valoarea vieții persoanei nu depinde de ceea ce are, ci de ceea ce dăruiește. Învățătura lui Isus în Evanghelii este că posedăm numai ceea ce suntem capabili să dăruim; lucrurile pe care le reținem pentru noi nu le posedăm, ci ele ne posedă.

Și iată acum o parabolă letală pe care Isus o relatează. „Apoi le-a spus o parabolă: «Ogorul unui om bogat a dat o recoltă îmbelșugată”. Așadar, persoana este bogată și chiar are o recoltă abundentă.

„El se gândea (Atenție! Este ironic, pentru că mai apoi Isus îl va considera prost) în sine: «Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun recolta?»”. Cel bogat, bogații sunt bolnavi terminali de egoism pentru care nu există nicio speranță de mântuire, pentru că ar trebui să fie generoși, dar ei, tocmai pentru că sunt bogați, nu sunt generoși. Cei bogați nu se gândesc deloc să dăruiască, să împartă cu ceilalți. Este deja bogat și are acest ogor care îi dă o recoltă îmbelșugată; și nu se gândește: „Cui pot să-i dăruiesc? Cu cine pot să împart?”. Bogatul se gândește numai la el însuși. Bogaților totul li se pare datorat.

„Voi face astfel – și-a zis el –: voi dărâma hambarele mele și îmi voi construi altele mai mari”. Vedem aviditatea, cupiditatea sa… „Voi aduna acolo tot grâul și toate bunurile mele”. Și revine încă o dată această temă a bunurilor.

„Apoi îmi voi spune: Suflete al meu, ai la dispoziție multe, pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și distrează-te!”. Se gândește doar la el. Nu-i trece deloc prin minte un gest de solidaritate, de împărtășire cu ceilalți. El este deja bogat, are o recoltă abundentă… „Dăruiește! Ce te costă să dăruiești celorlalți?!”. Nu. Cel bogat, așa cum am spus, este un bolnav terminal de egoism pentru care nu există speranță.

Și iată sentința lui Dumnezeu. Să avem în vedere faptul că, în timpul lui Isus, cel bogat era considerat o persoană binecuvântată de Dumnezeu, în timp ce cel sărac era o persoană pedepsită. „Dar Dumnezeu i-a zis: «Nesăbuitule”. Traducerea spune „nesăbuit”, pentru că în gura lui Isus nu pare convenabilă folosirea anumitor expresii puțin mai puternice, dar cine dintre noi i-ar spune cuiva „nesăbuitule?”.

Aici termenul folosit de evanghelist este „prostule”, stupidule”, spus chiar în mod viguros!

„Prostule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere viața; iar ceea ce ai pregătit a cui va fi?”. Iată, mai înainte Isus a spus că el se gândea în sine, și în schimb nu se gândește în sine. Cel bogat, nu doar că este un bolnav terminal de egoism pentru care nu există nicio speranță, ci e chiar și prost; a acumulat atât de mult și nici măcar nu reușește să se bucure de ceea ce a agonisit. Va muri și tot ceea ce a acumulat a cui va fi?

Iar Isus încheie: „Așa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu se îmbogățește înaintea lui Dumnezeu”. Cum ne îmbogățim înaintea lui Dumnezeu? Dăruind celorlalți. În Faptele Apostolilor, scrise tot de Luca, Isus afirmă că există mai multă bucurie în a dărui decât în a primi. Secretul fericirii nu constă în ceea ce primești, în ceea ce ai, în ceea ce acumulezi, ci în ceea ce dăruiești și împarți în mod generos cu cei care au nevoie.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 12, 13-21

În acel timp, unul din mulțime i-a spus lui Isus: «Învățătorule, spune-i fratelui meu să împartă moștenirea cu mine!». Dar el i-a răspuns: «Omule, cine m-a stabilit judecător sau împărțitor peste voi?». Apoi le-a zis: «Fiți atenți și păziți-vă de orice lăcomie, deoarece chiar și atunci când cineva este bogat, viața lui nu constă în ceea ce are!».

Și le-a spus o parabolă: «Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelșugată și se gândea în sine: „Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun recolta?”. Apoi și-a zis: „Voi face astfel: voi dărâma hambarele și îmi voi construi altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul și toate bunurile mele.

Apoi voi spune sufletului meu: suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulți ani. Odihnește-te, mănâncă, bea și bucură-te de viață!”. Însă Dumnezeu i-a zis: „Nebunule, chiar în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”. Așa se întâmplă cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu».

Un gând despre “Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?

  1. Pingback: Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi? — Curajul credinței – BLOGUL UNEI BUNICI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.