Fiți și voi pregătiți

Duminica a 19-a de peste an –11 august 2019

Fiți și voi pregătiți – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În capitolul 12 al Evangheliei după Luca, evanghelistul prezintă noua realitate a Împărăției. Dacă discipolii se îngrijesc de frații lor, îi vor permite lui Dumnezeu, ca Tată, să se îngrijească de binele lor și de bunăstarea lor. Aici evanghelistul ne prezintă acum versetele finale ale acestui capitol.

Luca scrie: „Nu te teme…”, deci Isus înlătură orice anxietate, orice îngrijorare, „turma mică”. E chiar minusculă. Termenul „mic” este „micron”, deci ceva de-a dreptul inconsistent. „Pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea Împărăția”. Evanghelistul contrapune micimea, ceea ce este foarte mic – aproape microscopic – turma, comunitatea care îl urmează pe Isus, cu măreția Împărăției lui Dumnezeu, a planului lui Dumnezeu asupra umanității.

Apoi, prin intermediul a trei imperative, Isus trece la definirea caracteristicilor care fac să fie posibilă realitatea acestei Împărății. Prima este: „Vindeți ceea ce aveți”. Nu este o invitație, ci un imperativ. Așadar, să vindem ceea ce posedăm. „Și dați de pomană”. Adică, cu ceea ce ați câștigat din vânzare, face bine celor care au nevoie. Și apoi iată schimbarea, noua realitate a Împărăției: „Faceți-vă pungi care nu se învechesc, o comoară sigură în ceruri”.

Știm că termenul „ceruri”, în limbajul timpului, înseamnă „în Dumnezeu”. Ce vrea să spună Isus? Isus spune că, pe măsură ce credinciosul experimentează că a da nu înseamnă a pierde, își pune încrederea în Tatăl, se eliberează de preocupările materiale și se umple de o încredere crescândă în acțiunea Domnului.

Prin urmare, „Faceți-vă o comoară sigură în ceruri”, adică în Dumnezeu, „unde hoțul nu ajunge și molia nu distruge”. Deci este în afara oricărei preocupări. Și apoi iată afirmația clară a lui Isus: „Pentru că unde este comoara voastră (adică unde vă puneți încrederea, ceea ce vă dă siguranță), acolo va fi și inima voastră”.

Inima, în cultura ebraică, nu este ca în cea a noastră, occidentală, sediul afecțiunilor. Inima în cultura ebraică înseamna mintea, conștiința… Deci, unde îți este gândul – spune Isus – acolo va fi și viața ta. Așadar, încotro ți-ai orientat gândirea, acolo va fi și întreaga ta viață. Dacă, în schimb, te gândești la binele celorlalți, aceasta va fi bogăția ta sigură.

Apoi, printr-un imperativ, Isus spune din nou… Și aici este o imagine foarte importantă care, dacă este înțeleasă bine, schimbă relația cu Dumnezeu și, în consecință, relația cu frații: „Fiți pregătiți, cu veșmintele strânse la șolduri”. De ce această indicație? Îmbrăcămintea obișnuită a bărbaților în Palestina era o tunică care ajungea până la glezne. Atunci când se porneau la drum și mai ales atunci când trebuiau să lucreze, această tunică îi împiedica, de aceea o strângeau și o legau la brâu.

Prin urmare, Isus cere ca specificul, ceea ce distinge comunitatea sa a discipolilor, distinctivul ei, să fie această atitudine de serviciu. Nu este o slujire obișnuită, ci o slujire care devine distinctivul persoanei și al comunității.

După aceea Isus adaugă: „și cu lămpile aprinse”. De ce această trimitere la lămpile aprinse? Referința este la Cartea Exodului, unde într-un cort exista prezența Domnului, și exista prescripția ca o lampă să fie mereu aprinsă. Cu această indicație prețioasă Isus spune că individul și comunitatea, care se manifestă prin slujire, sunt adevăratul sanctuar unde Dumnezeu își manifestă prezența.

„Fiți asemenea celor care-și așteaptă stăpânul (literalmente evanghelistul scrie „domnul”) când se întoarce de la nuntă…”. Așa cum Iahve era mirele poporului său, la fel Isus este mirele noii comunități. „Astfel încât, de îndată ce vine și bate la ușă…”.

Isus nu se comportă asemenea stăpânului casei care intră, deschide larg ușa… El bate la ușă. Este un mare semn de respect și delicatețe față de ceilalți. „Să-i deschidă repede”.

Iar aici Isus proclamă ceva de neconceput pentru cultura epocii. Isus îi proclamă „fericiți”, adică în mod extraordinar și pe deplin fericiți, pe „Acei servitori pe care stăpânul (domnul) îi va găsi încă treji la întoarcerea sa”. Așadar, această atitudine de slujire nu este ceva care este valabil din când în când, ci este o atitudine prin care comunitatea se distinge în mod continuu.

„Adevărat vă spun, își va strânge hainele la șolduri”. Ceea ce Isus le-a cerut discipolilor săi să aibă ca semn distinctiv; slujirea este semnul distinctiv al discipolilor. Isus, în comunitatea sa, este cel care slujește. Iar aici este ceva nemaiauzit. Isus se prezintă ca fiind Domnul, stăpânul casei, și, în loc să se așeze la masă și să poruncească să fie servit de slujitori, el însuși slujește. Isus spune: „Îi va așeza la masă (literalmente: îi va pune să se întindă la masă) și va veni să-i servească”.  Aceasta este noutatea lui Isus. În Evanghelia lui Luca, la ultima cină, Isus face exact această afirmație: „Eu sunt în mijlocul vostru ca cel care slujește”.

Această imagine a evanghelistului este o aluzie la euharistie. Euharistia nu este un cult, ci este comunitatea care, fiind mereu, în mod constant într-o atitudine de slujire, este chemată de Isus să se odihnească, pentru a o reconforta, pentru a reîncărca cu o nouă energie a iubirii sale.

Isus însuși vine să slujească, aceasta este imaginea pe care evanghelistul ne-o prezintă. Deci nu o comunitate în serviciul lui Dumnezeu, ci un Dumnezeu care se pune în serviciul comunității. Prin urmare, cultul comunității creștine nu este îndreptat spre Dumnezeu, spre Tatăl, ci de la Tatăl, prin Isus, trece spre oameni, ca ei să se manifeste în mod continuu prin această atitudine de slujire.

Și Isus continuă cu această atitudine a disponibilității, care face să fie recognoscibilă comunitatea sa, prin a spune: „Încercați să înțelegeți acest lucru: dacă stăpânul casei ar ști la ce oră vine hoțul, nu ar lăsa să i se spargă casa. Fiți și voi pregătiți, pentru că în ceasul în care nu vă imaginați, vine Fiul omului”.

Această prezență a lui Isus în comunitatea sa, această neprevăzută apariție a sa nu are un termen limită, este pe neașteptate. Ce înseamnă pe neașteptate? Ori de câte ori există situații de necesitate, de nevoie a celorlalți, comunitatea trebuie să fie întotdeauna pregătită. Dar există și reversul medaliei. Isus spune că, dacă în comunitate, în loc să ne slujim unii pe ceilalți, dacă în comunitate nu ne tratăm reciproc cu iubire și respect, ci, din aroganță, din dorința de prepotență, din dorința de putere, îi înrobim pe ceilalți pentru a face ceea ce ne place, Isus folosește o expresie cutremurătoare; el spune: „când stăpânul va veni” – expresia este foarte puternică – „îl va împărți în două”.

A fi împărțit în două era pedeapsa pentru trădători. Prin urmare, Isus ne avertizează că aceia din comunitate care, în loc să slujească, să se pună în serviciul celorlalți, pretind să comande, să domine, să acționeze cu prepotență, pentru Isus aceștia sunt niște trădători care nu au nimic de-a face cu realitatea lui.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 12, 32-48

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea Împărăția! Vindeți ceea ce aveți și dați de pomană; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară nepieritoare în ceruri, unde hoțul nu se apropie, nici molia nu o distruge! Căci unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră. [Să fie coapsele voastre încinse și luminile aprinse, iar voi fiți asemenea oamenilor care-și așteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă de îndată ce vine și bate la ușă!

Fericiți acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găsește veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va așeza la masă și, venind, îi va servi. Fie că va veni la miezul nopții, fie că va veni spre dimineață și-i va găsi astfel, fericiți vor fi ei! Să știți aceasta: dacă stăpânul casei ar ști ora la care vine hoțul, nu ar lăsa să i se spargă casa. Fiți și voi pregătiți pentru că Fiul omului va veni la ora la care nu vă gândiți!».]

Atunci Petru a zis: «Doamne, pentru noi spui parabola aceasta sau pentru toți?». Domnul i-a spus: «Cine este administratorul credincios și înțelept pe care stăpânul îl stabilește peste servitorii săi ca să le dea porția de hrană la timpul potrivit? Fericit este servitorul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând astfel! Adevărat vă spun că îl va stabili peste toate bunurile sale.

Dar dacă acel servitor spune în inima lui: „Stăpânul meu întârzie să vină” și începe să-i lovească pe servitori și servitoare, să mănânce, să bea și să se îmbete, stăpânul servitorului aceluia va veni în ziua în care el nu se așteaptă și la ora pe care nu o știe, îl va pedepsi aspru și îi va face parte printre cei necredincioși.

Acel slujitor care cunoaște voința stăpânului său, dar nu a pregătit și nu a făcut după voința lui, va primi multe lovituri; cel care nu a cunoscut, dar a făcut lucruri care merită lovituri, va primi puține.

Cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult».

Un gând despre “Fiți și voi pregătiți

  1. Pingback: Fiți și voi pregătiți — Curajul credinței | Blog de albina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.