Cine nu renunță la toate averile sale nu poate fi discipolul meu

Duminica a 23-a de peste an – 8 septembrie 2019

Cine nu renunță la toate averile sale nu poate fi discipolul meu – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

După ce a denunțat legăturile de interes, faimoasa clică a fariseilor, formată din prieteni, frați, rude și vecini bogați, acum Isus dizolvă aceste interese. Să citim Evanghelia după Luca, capitolul 14, începând de la versetul 25.

„O mulțime numeroasă mergea cu el”. Isus a început călătoria spre Ierusalim și este urmat de mulțimi mari. De ce? Sunt convinse că Isus este mesia cel cuceritor care merge să preia puterea în Ierusalim. Deci îl urmează pentru a-și împărți prada, dacă stau aproape de el vor împărți puterea cu el și toate bogățiile cucerite.

Așadar, văzând această neînțelegere a acestor mulțimi care-l urmează, Isus se oprește și pune trei condiții importante, care sunt valabile pentru totdeauna, pentru că sunt condițiile pentru a fi un discipol al său. Să le vedem.

„El s-a întors”, deci se adresează mulțimii, „și le-a spus…”. Prima condiție este aceasta: „Dacă cineva vine la mine și nu mă iubește (literalmente: nu-l urăște pe tatăl etc.) mai mult decât pe tatăl, pe mama, pe femeia, pe copiii, pe frații și surorile sale, ba chiar propria sa viață (adică propria existență), nu poate fi discipolul meu”.

Prin urmare, Isus cere o adeziune care merge mai presus de legăturile familiale. Dacă unul din aceste componente, tată, soție, copii, soră, sau chiar propria bunăstare sau existență, creează un impediment în urmarea lui Isus, el ne cere să renunțăm la acesta.

Cele trei condiții pe care le examinăm acum sunt alegeri ale libertății și alegeri pentru libertate, pentru că îl putem urma pe Isus numai dacă suntem pe deplin liberi. A doua: „Cel care nu-și poartă crucea (literalmente evanghelistul spune: cel care nu-și ridică, și apoi vom vedea de ce) și nu vine după mine nu poate fi discipolul meu”.

Evanghelistul nu vorbește despre purtarea continuă a crucii, ci indică un moment precis, punctual, când osânditul era condamnat la această tortură teribilă. În acel moment condamnatul trebuia să ridice de jos axa orizontală a crucii – cea verticală era întotdeauna fixată la locul de execuție – și trebuia să meargă spre locul răstignirii.

Era un moment teribil, pentru că era o datorie religioasă din partea mulțimii și chiar din partea familiarilor, a prietenilor și a cunoscuților, probabil și a persoanelor cărora le-a făcut bine, să-l insulte și să-l brutalizeze pe condamnat.

Așadar, această imagine a ridicării propriei cruci înseamnă acceptarea disprețului din partea societății; dar nu este o alegere negativă, ci o alegere a libertății. Pentru că atunci când nu mai ținem la reputația noastră, când nu mai suntem condiționați de ceea ce alții pot gândi sau spune despre noi, suntem în sfârșit liberi.

Deci, aceste trei alegeri pe care Isus ne cere să le facem sunt alegeri ale libertății și pentru libertate. Apoi, Isus aduce două exemple în care lipsesc mijloacele, lipsesc resursele. Iar surpriza este aceea că soluția nu este de a avea mai multe mijloace sau mai multe resurse, ci renunțarea totală. Într-adevăr, Isus spune: „Cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine?”. Iar celălalt exemplu este: „Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?”.

Iată, sunt două exemple în care există o lipsă de mijloace pentru a începe o afacere. Ne-am aștepta ca Isus să ne ceară să sporim aceste mijloace, aceste resurse, în schimb iată alegerea finală, cea care va face ca o mare parte a mulțimii să-l abandoneze apoi. Iată a treia și ultima condiție, care trebuie luată în serios. Cuvintele lui Isus nu pot fi selectate, cele care ne sunt convenabile, cele care ne plac și cele care nu ne plac.

Toate cuvintele lui Isus sunt cuvinte care comunică viață. Ultima este aceasta: „Tot astfel, oricine dintre voi (adică se adresează mulțimilor care îl urmează) care nu renunță la toate averile sale nu poate fi discipolul meu”. Isus știe ce este în inimile oamenilor și știe că lumea este dispusă să accepte prima condiție, aceea de a-l prefera față de legăturile familiale sau față de propria viață. Isus știe chiar că persoanele sunt capabile să ridice crucea, acceptând disprețul, dar să nu te atingi de interesul oamenilor! Să nu te duci să le atingi conveniențele!

Așadar, celor care se așteaptă cine știe ce sfaturi spirituale ca să-l urmeze, Isus le cere foarte prozaic, și este foarte clar, să renunțe la toate averile lor. „Nu poate fi discipolul meu”. De ce acest lucru? Pentru că Isus știe – și Luca este evanghelistul care dezvoltă mai mult decât ceilalți această temă – că bunurile sunt bune, utile, ne ajută să ne simțim bine și să creăm bunăstare, dar se ajunge la un anumit prag al acestor bunuri, când persoana, în loc să posede aceste bunuri, este posedată de acestea.

Dovada este că nu se poate descotorosi de ele, că nu poate fi generoasă. Deci, pentru a-l urma pe Isus, trebuie să fim pe deplin generoși. Din punctul de vedere al lui Isus noi posedăm numai ceea ce dăruim. Lucrurile pe care le reținem pentru noi nu le posedăm, ci ele ne posedă.

Prin urmare, pentru Isus posesia averilor este un impediment. Rezumatul a toate acestea este că acela care se bazează pe propriile puteri nu se poate baza și nu poate primi apoi puterea duhului sfânt.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 14, 25-33

În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: «Dacă cineva vine la mine și nu-și urăște tatăl, mama, femeia, copiii, frații și surorile, ba chiar propria sa viață, nu poate fi discipolul meu.

Cine nu-și poartă crucea și nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, punând temelia și neputând să-l termine, toți cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, spunând: „Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine”.

Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea.

Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.