Nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăției

Duminica a 25-a de peste an – 22 septembrie 2019

Nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăției – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Banii, din punctul de vedere al lui Isus, ne ajută să ne simțim bine și să-i facem și pe ceilalți să se simtă bine. Sunt deci un instrument pentru ceilalți, dar sunt un instrument. Când încetează să mai fie un instrument devin un idol care sacrifică persoanele. Să citim această deconcertantă, imprevizibilă parabolă pe care doar evanghelistul Luca o are. Este cuprinsă în capitolul 16, în primele treisprezece versete. De ce este deconcertantă? Pentru că Isus propune ca exemplu de comportament o persoană dezonestă. Iar acest lucru este oarecum ciudat.

Evanghelistul scrie: „Le spunea și discipolilor…”. Așadar, este o învățătură a lui Isus pentru comunitatea sa. „Un om bogat avea un administrator”. Ei bine, se știe aceasta de când e lumea… Există proverbul care spune: „Cine-mparte, parte-și face!”. Mulți dintre administratori, vechili și mediatori și-au făcut din totdeauna propriul interes în detrimentul interesului patronului și în detrimentul lucrătorilor. Ei bine, acest om își dă seama de acest lucru.

„L-a chemat și i-a spus: «Ce aud spunându-se despre tine? Dă cont de administrația ta, pentru că nu vei mai putea administra»”. Deci stăpânul îi cere socotelile. „Arată-mi puțin registrul de contabilitate”. Și iată… Administratorul ce face?

„Administratorul și-a spus în sine: «Ce o să fac, acum când stăpânul meu îmi ia administrația? Să sap, nu am putere (deci imposibilitate fizică), să cerșesc, mi-e rușine»” (imposibilitate morală)… Și iată șiretenia și istețimea pe care Isus le laudă: „Știu eu ce am să fac pentru ca atunci când voi fi îndepărtat din administrație…” (deci acest administrator necinstit este sigur că va fi dat afară) să existe cineva care să mă primească în casa lui”. Adică își face prieteni pe datornicii stăpânului.

„I-a chemat unul câte unul pe debitorii stăpânului său și i-a spus primului: «Tu cât îi datorezi stăpânului meu?». El i-a răspuns: «O sută de barili de ulei». Este o cifră enormă, este echivalentul a o mie de dinari. Un dinar era plata pentru o zi de muncă. Orientativ, pentru acea epocă, cantitatea respectivă era rodul a 146 de măslini.

„I-a zis: «Ia chitanța, așază-te repede și scrie cincizeci»”. Adică îi înjumătățește datoria. Nu este clar – iar cercetătorii nu au ajuns încă la o părere unanimă – ceea ce face administratorul. Ce face el? Renunță la comisionul său, ceea ce este probabil, pentru că înjumătățește datoria, sau este o simplă fraudă? Acest lucru nu e clar. Oricum, micșorează, înjumătățește datoria.

„Apoi i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?». El a răspuns: «O sută de măsuri de grâu»”. Iar aici este o sumă și mai mare. O sută de măsuri de grâu la vremea aceea valorau 2.500 de dinari (amintesc că un dinar era plata unei zile de muncă pentru un muncitor), orientativ sunt aproape 27,5 tone de grâu. „I-a spus: «Ia chitanța și scrie optzeci»”. Aici scade un pic mai puțin.

Ei bine, în mod straniu, rezultatul este că „Stăpânul l-a lăudat pe acel administrator neonest, pentru că a acționat cu șiretenie”. Și iată morala lui Isus.

„Fiii acestei lumi, de fapt, sunt mai șireți față de semenii lor decât fiii luminii”. Adică lumea care acționează din interes, din motive de conveniență inventează atât de multe numai să câștige tot mai mult. Ei bine, eu vă spun: faceți-vă prieteni din bogăția necinstită”.

În timpul lui Isus rabinii distingeau între bogăția onestă și bogăția neonestă. Pentru Isus, bogăția este întotdeauna necinstită. Dacă ești bogat, e pentru că ești neonest. Dacă ești neonest, nu ești generos, căci dacă ai fi generos, nu ai fi bogat.

„Pentru ca atunci când aceasta nu va mai exista, ei să vă primească în locuințele eterne”. Adică folosiți banii în favoarea celorlalți, astfel încât atunci când vor veni vremuri de restriște aceștia să vă primească în casele lor

Și Isus continuă. „Cine este fidel în lucruri mici, este fidel și în lucruri importante; iar cine este necinstit în lucruri mici, este necinstit și în lucruri importante”. Revine importanța temei dezonestității. Deci dacă nu ați fost fideli în bogăția neonestă…”. Și Isus insistă, bogăția este întotdeauna neonestă. Dacă nu ești necinstit tu, cel care ești bogat, a fost necinstit tatăl tău, dacă nu a fost necinstit tatăl tău, va fi fost bunicul tău sau străbunicul tău, dar la baza oricărei bogății este întotdeauna neonestitatea, cel puțin pentru Isus. Cine vă va încredința adevărata bogăție? Iar apoi sentința finală: „Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, sau se va afecționa de unul și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăției”.

Termenul „bogăție” este aramaicul „mamon”, care înseamnă „conveniență”. Așadar, Isus este clar: ori propriul interes și propria conveniență, ori Dumnezeu. Nu pot fi puse împreună ambele lucruri.

Ei bine, evanghelistul scrie că de îndată ce Isus a făcut această declarație, aude un râset zgomotos și batjocoritor în spatele lui. Cine or fi? Vor fi avizii vameși? Vor fi păcătoșii? Fariseii, atât de pioși și devotați, între cântarea unui psalm și reglarea conturilor nu făceau nicio diferență.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 16, 1-13

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunțat că i-ar risipi averea. El l-a chemat și i-a spus: „Ce aud despre tine? Dă cont de administrația ta, căci de acum nu mai poți fi administrator!”.

Atunci administratorul și-a spus în sine: „Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administrația? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce voi face pentru ca oamenii să mă primească în casele lor atunci când voi fi dat afară din administrație”.

Și, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: „Cu ce ești dator stăpânului meu?”. Acesta i-a spus: „Cu o sută de bați de untdelemn”. El i-a răspuns: „Ia-ți chitanța, așază-te repede și scrie cincizeci!”. După aceea i-a spus altuia: „Tu cât datorezi?”. Acesta a răspuns: „O sută de kor de grâu”. El i-a spus: „Ia-ți chitanța și scrie optzeci!”.

Stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că a lucrat cu înțelepciune; căci fiii veacului acestuia, în generația din care fac parte, sunt mai înțelepți decât fiii luminii. Iar eu vă spun: Faceți-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veșnice atunci când veți duce lipsă.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mai mari. Și cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mai mari. Deci, dacă voi nu ați fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine vă va încredința adevărata bogăție? Și dacă nu ați fost credincioși cu avuția străină, cine v-o va da pe a voastră?

Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.