Dacă ați avea credință!

Duminica a 27-a de peste an – 6 octombrie 2019

Dacă ați avea credință! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Isus vrea să-i conducă pe discipolii săi de la religie la credință, de la o relație cu Dumnezeu bazată pe supunere, pe obediența față de legile sale, o relație care îl face pe credincios să devină un slujitor față de Domnul său, la o relație cu Tatăl, bazată pe asemănarea și practicarea iubirii sale. O relație care îl face pe credincios să devină fiu al lui Dumnezeu.

Pentru ca acest lucru să fie posibil – iar în această evanghelie a lui Luca, pe care o comentăm, Isus i-a invitat în repetate rânduri pe discipolii săi să fie asemenea Tatălui, adică să fie buni până la capăt – este necesar ca iubirea discipolului să ajungă la o calitate asemănătoare celei a lui Dumnezeu. Și care este calitatea iubirii lui Dumnezeu? Cea care se exprimă printr-o iertare fără condiții.

Așadar, iată de ce – suntem la capitolul 17 din Evanghelia după Luca, începând de la versetul 3 – Isus afirmă: „Dacă fratele tău comite o greșeală, mustră-l, dar dacă se căiește, iartă-l”. Și Isus, prevenind deja obiecția, spune: „Și dacă va comite o greșeală de șapte ori pe zi (numerele nu indică o cantitate, ci o calitate) împotriva ta, și de șapte ori se va întoarce la tine spunând: «Îmi pare rău», tu îl vei ierta”.

Această ultimă expresie evanghelistul o utilizează cu un verb imperativ. Deci, este un imperativ a-l ierta pe cel care comite o greșeală. Numărul, după cum am spus, nu indică o cantitate, ci calitatea. Calitatea iertării tale, afirmă Isus, trebuie să fie asemenea celei a lui Dumnezeu.

Și exact în acest punct intervin apostolii cu o întrebare, cu o afirmație complet deplasată. „Apostolii i-au spus Domnului: «Mărește în noi credința!»”. Dar credința nu poate fi mărită, nu poate fi dată, deoarece credința nu este dată de Dumnezeu. Credința nu este un dar pe care Dumnezeu îl face unora într-o măsură mai mare, altora într-o măsură mai mică, și altora deloc. Credința este răspunsul oamenilor la darul iubirii pe care Dumnezeu îl face întregii umanități.

Cine răspunde, asta e credință. De aceea, a mări sau nu credința, nu depinde de Dumnezeu, ci depinde de răspunsul omului. Iată de ce Isus răspunde: „Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar…”. Grăuntele de muștar este proverbial grăuntele cel mai mic, minuscul, deci un nimic. „Ați putea spune acestui dud…” sau sicomor…. Aici traducerea poate fi „dud” sau „sicomor”, o plantă care avea rădăcini atât de profunde încât era considerată dificil de eradicat. Era o plantă care, odată plantată, dura timp de 600 de ani.

„«Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare!», și v-ar asculta”. Așadar, Isus spune că acești discipoli nu au credință deloc, căci ar fi de ajuns un pic din această credință. Încă nu au răspuns la darul iubirii pe care Dumnezeu l-a făcut lor. De aceea, Isus propune o alternativă. Dacă nu acceptă oferta sa de a deveni fii ai lui Dumnezeu, de a avea o relație cu Tatăl bazată pe asemănarea cu iubirea sa, rămân în starea de slujitori ai lui Dumnezeu, slujitori ai Domnului lor, bazați pe supunere.

În această Evanghelie, la ultima cină, Isus va afirma: „Iată, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește”. Noutatea adusă de Isus este faptul că Dumnezeu nu cere să fie slujit de oameni, ci Dumnezeu însuși este cel care se pune în slujba oamenilor. Și cu puțin înainte, în capitolul 12, aproape ca imagine a Euharistiei, Isus a vorbit despre acel domn care se întorcea noaptea acasă. Găsindu-i pe slujitori încă în picioare, ce va face? Nu va porunci să fie slujit, ci se va pune el să-i slujească.

Aici, în schimb, este opusul.

Cine dintre voi, dacă are un slujitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp, îi va spune: «Vino repede și așază-te la masă!»”? Exact opusul a ceea ce Isus a afirmat în capitolul 12. Acolo era domnul care îi punea la masă pe slujitorii săi și îi servea. Aici spune exact contrariul.

„Nu-i va spune mai degrabă: «Pregătește-mi ceva pentru cină, strânge-ți hainele la brâu și slujește-mă până când voi mânca și voi bea eu, după aceea vei mânca și vei bea și tu!»”? Ce este această contradicție? Ei bine, Isus propune o alternativă. Sau acceptați această ofertă a iubirii lui Dumnezeu, iar iubirea lui Dumnezeu vă va face să deveniți liberi – și această iubire se exprimă prin iertarea necondiționată –, sau în caz contrar rămâneți în condiția de slujitori față de Domnul vostru.

Iată deci concluzia acestui pasaj, care a fost adesea înțeles în mod greșit, ca și cum ar semnifica inutilitatea acțiunii creștine. „Tot așa și voi, după ce veți face tot ce vi s-a poruncit… (acest verb, „a porunci”, se referea la observarea legii), spuneți: «Suntem slujitori inutili»”. Aici traducerea nu este exactă, pentru că nu sunt slujitori inutili, au făcut ceea ce trebuiau să facă, nu este adevărat că sunt inutili. Este mai bine să traducem cu: „Suntem pur și simplu slujitori. Am făcut ceea ce trebuia să facem”.

Iată. Isus propune o alternativă, el nu impune, ci oferă. Ori devenim fii ai lui Dumnezeu, deci pe deplin liberi să iubim și să slujim, ori rămânem în condiția de slujitori. Dar cine rămâne în starea de slujitor nu va putea să experimenteze niciodată libertatea, plinătatea și bucuria pe care comuniunea lui Dumnezeu, care se dezvăluie ca un Tată pentru ai săi, o poate manifesta.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 17, 5-10

În acel timp, apostolii i-au spus Domnului: «Mărește-ne credința!».

Iar Domnul a răspuns: «Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune sicomorului acestuia: „Dezrădăcinează-te și plantează-te în mare!” și v-ar asculta.

Cine dintre voi, având un servitor la arat sau la păstorit, când acesta se întoarce de la câmp, îi va spune: „Vino îndată și așază-te la masă!”? Nu-i va spune mai degrabă: „Pregătește-mi ceva pentru cină, încinge-te ca să-mi slujești până când voi mânca și voi bea eu, după aceea vei mânca și vei bea și tu!”? Oare trebuie să-i mulțumească servitorului că a făcut cele poruncite?

Tot așa și voi, când faceți toate cele care vă sunt poruncite, spuneți: „Suntem servitori inutili, am făcut ceea ce eram datori să facem”».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.