Vameșul s-a întors acasă îndreptățit, spre deosebire de fariseu

Duminica a 29-a de peste an – 27 octombrie 2019

VAMEȘUL S-A ÎNTORS ACASĂ ÎNDREPTĂȚIT, SPRE DEOSEBIRE DE FARISEU – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

În învățăturile sale Isus l-a prezentat pe Dumnezeu ca pe un Tată a cărui iubire nu este atrasă de meritele oamenilor, ci de nevoile lor. Aceasta este ceea ce evanghelistul Luca exprimă în capitolul 18, versetele 9-14. Să citim.

„[În acel timp], Isus a mai spus această parabolă”. Iar parabola are o destinație foarte precisă: „unora care aveau prezumția intimă de a fi drepți și îi disprețuiau pe ceilalți”. Așadar, Isus adresează acest mesaj celor care se simt drepți. Drepți înseamnă – dintr-un punct de vedere religios – cei care se consideră complet în regulă cu Dumnezeu în baza practicii lor religioase, în baza situației lor, și din acest motiv îi disprețuiesc pe ceilalți. Acest lucru este tipic persoanelor religioase.

Când cineva se simte atât de mult în regulă cu Dumnezeu, își permite apoi să-i judece, să-i condamne și apoi să-i disprețuiască pe ceilalți. Și exact acestui gen de persoane, deci persoane foarte pioase, foarte religioase, le adresează Isus această parabolă.

„Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș”. Isus prezintă extremele societății religioase și civile a timpului. Termenul fariseu înseamnă separat. Cine erau fariseii? Erau laici care se angajau să observe în viața cotidiană toate preceptele, legile și observanțele prescrise în Lege.

Au extrapolat de-a dreptul 613 precepte. Erau atenți să nu mănânce nimic impur, erau observanți scrupuloși ai odihnei sabatului. Erau sfinții prin excelență. Prin urmare, fariseul este persoana care se consideră – și este considerată – cea mai apropiată de Dumnezeu.

La cealaltă extremă este publicanul. Publican vine de la publicum, lucrul public. Erau perceptorii taxelor și erau considerați hoți profesioniști, deseori în slujba dominatorilor păgâni, erau considerați violatori ai tuturor poruncilor și aveau ca o pecete a impurității asupra lor, din cauza căreia pentru ei nu exista nicio speranță de mântuire.

Chiar dacă într-o zi un vameș s-ar fi convertit, el nu și-ar mai fi putut schimba meseria și apoi pentru el nu exista nicio speranță de salvare.

Așadar, Isus prezintă cele două extreme. Pe cel mai apropiat de Dumnezeu, și apoi nu pe cel mai îndepărtat, ci chiar pe cel exclus de la Dumnezeu.

„Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel…”. Literalmente evanghelistul scrie: „se ruga spre el însuși”. Rugăciunea fariseului nu este adresată lui Dumnezeu, ci el a făcut din sine însuși pe Dumnezeul său, pe idolul său. Rugăciunea lui este o vorbărie lungă despre inutilele virtuți pe care Isus nu le cere, pe care Dumnezeu nu le cere. Și iată rugăciunea lui: „Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni”. Iată rugăciunea acestei persoane care se consideră dreaptă, care se consideră un model de sfințenie; duce imediat la judecarea și la disprețuirea celorlalți oameni. „Hoți, nedrepți, adulteri și (aici este chiar o nuanță de dispreț) nici măcar ca vameșul acesta”.

Ce anume îl face să se simtă atât de mult în regulă cu Dumnezeu, ce anume îl face să se considere atât de sfânt, atât de drept? Ceea ce Dumnezeu nu cere. Lucrurile inutile. De fapt, vom vedea acum că acest fariseu enumeră numai acțiuni superflue, inutile și, prin urmare, dăunătoare.

„Postesc de două ori pe săptămână…”. Postul era poruncit o dată pe an, în ziua iertării, dar persoanele pioase, precum fariseii, ajunau de două ori pe săptămână, în zilele de luni și joi, în amintirea urcării lui Moise pe Muntele Sinai și apoi a coborârii sale. Acestea erau zilele de post.

„Și plătesc zeciuielile din tot ceea ce dețin”. Zeciuiala era o taxă care se plătea pe anumite produse alimentare, dar nu pe toate. El, din scrupulozitate, oferă totul și plătește pentru tot. Să observăm că nu enumeră nicio atitudine binevoitoare și favorabilă nevoilor celorlalți, este total îndreptat spre el însuși și spre Dumnezeu. Există un fariseu care spune că nimeni nu observa Legea așa cum o făcea el, și care, mai târziu, după convertire – este Sfântul Paul din Tars – va spune: „Toate aceste prescripții au o aparență de înțelepciune cu falsa lor religiozitate și umilință și mortificare a corpului, dar în realitate nu au nicio valoare, decât aceea de a satisface egoismul, carnea”. Sfântul Paul, care a experimentat și el acest lucru, spune că nu folosesc la nimic. Toate aceste devoțiuni, toate aceste practici religioase, nu doar sunt inutile, ci sunt nocive pentru că nu fac altceva decât să satisfacă eul nostru.

În scrisoarea către Filipeni, Sfântul Paul va ajunge să spună că atunci când a cunoscut mesajul lui Isus toate aceste devoțiuni și practici care i se păreau atât de importante, le-a considerat un excrement.

„Vameșul, în schimb, oprindu-se la distanță, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer”. Se simte vinovat, știe că el este un exclus de la Dumnezeu. „Ci își bătea pieptul spunând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul»”. „Literalmente: „fii binevoitor, arată-mi milostivirea ta”. Publicanul arată că are credință. El știe că este într-o situație disperată, pentru el nu există iertare, pentru el nu există mântuire, dar în ciuda a toate acestea – iar aici parcă auzim ecoul Psalmului 23, unde psalmistul spune: „chiar dacă mă duc într-o vale întunecată, tu ești cu mine” – zice: „arată-mi îndurarea ta”.

„Tu, Doamne, vezi ce viață duc, nu mă pot schimba, aceasta este situația mea, tu o cunoști. Ei bine, în pofida a toate acestea, arată-mi iubirea și milostivirea ta”.

Concluzia lui Isus este deconcertantă. „Vă spun: acesta, spre deosebire de celălalt, s-a întors la casa lui îndreptățit”. La început evanghelistul a prezentat acele persoane care se considerau „drepți”, iar acum vorbește despre „îndreptățit”, adică în regulă cu Dumnezeu, în sintonie cu Dumnezeu. Dar ce a făcut? Nu s-a căit. Nu a spus că își schimbă comportamentul, nu a spus nimic din toate acestea, ci i-a cerut Domnului să-i arate milostivirea sa.

Iar Dumnezeul lui Isus, iubirea sa nu și-o îndreaptă spre cel care o merită, ci spre acela care are nevoie de ea.

„Căci oricine se exaltă (literalmente: „se înalță”) va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”. Prin urmare, Isus răstoarnă paradigmele societății. Cel care se considera cel mai apropiat de Dumnezeu pentru practicile sale religioase, pentru Isus este cel mai îndepărtat, pentru că nu face nimic pentru ceilalți. Ceea ce contează pentru Isus nu este ceea ce adresăm divinității, ci atitudinile de bine, de bunăstare pe care le înfăptuim față de ceilalți. Și mai presus de toate, în încheiere, Isus ne amintește că iubirea lui Dumnezeu nu este acordată ca un premiu pentru meritele proprii, ci ca un dar pentru nevoile proprii.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 18, 9-14

În acel timp, Isus a mai spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții:

«Doi oameni au urcat la templu, ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș. Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: „Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câștig”.

Vameșul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer. Își bătea pieptul, zicând: „Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!”.

Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.