Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut

Duminica a 31-a de peste an – 3 noiembrie 2019

Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Sicomor în Ierihon

Evanghelia lui Luca s-a deschis cu afirmația că nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Nu există cazuri disperate, nu există persoane care, indiferent de situația lor, de starea lor, să poată fi excluse de la iubirea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în evanghelie există două categorii care par să fie excluse de la iubirea lui Dumnezeu, de la mântuire. Prima este cea a publicanilor, perceptorii impozitelor, care erau considerați violatori ai tuturor poruncilor, persoane impure pentru care nu exista nicio speranță de mântuire.

Iar cealaltă excludere vine din partea lui Isus, care exclude în mod absolut prezența celor bogați în comunitatea sa. Isus a spus-o clar: „Este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului, decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”.

Comunitatea lui Isus este formată din domni și nu din bogați. Care este diferența? Bogatul este cel care are și ține pentru sine, domnul este cel care dă și împarte cu ceilalți.

Ei bine, evanghelistul ne prezintă în capitolul 19, în primele zece versete, un caz disperat, care pare fără soluție. Dar să vedem.

„În acel timp, Isus a intrat în cetatea Ierihonului și o traversa. Și, iată, un bărbat numit Zaheu…”. Ironia sorții, în ebraică Zaccai înseamnă pur, dar vom vedea că el este persoana cea mai impură. „Șeful publicanilor și om bogat…”. Iată, are cele două caracteristici care îl exclud de la mântuire. Nu este numai un publican, un colector de impozite, ci este șeful. Și chiar este bogat. Prin urmare, din punctul de vedere al societății religioase, este un exclus de la Dumnezeu, dar chiar și pentru Isus el nu poate aparține comunității sale. Deci este un caz disperat.

„Căuta să vadă cine este Isus, dar nu reușea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură”. Evanghelistul nu intenționează să ne ofere o indicație folcloristică cu privire la înălțimea mai mică sau mai mare a acestui personaj. Termenul pe care îl folosește pentru „mic”, adică „micros”, înseamnă că el nu este la înălțimea lui Isus. De ce nu este la înălțimea lui Isus? Din cauza activității pe care o desfășoară, o activitate care-l duce să înșele și să-i jefuiască pe ceilalți, deci să facă răul, și mai ales pentru că este bogat. Bogații nu sunt la înălțimea lui Isus.

„Atunci a alergat înainte”. Iată prima din schimbările care există în această persoană. El este un lider al publicanilor, o persoană care, chiar dacă este disprețuită, este temută și respectată. Iar el începe să fugă. A alerga, în acea cultură, este ceva dezonorabil, pentru că niciodată nu se aleargă.

„Și, ca să reușească să-l vadă, s-a suit într-un sicomor, căci Isus trebuia să treacă pe acolo”. Sicomorul este o plantă tipică a zonei. Putem să-l vedem acum în această imagine. Acesta este sicomorul care poate fi văzut în orașul Ierihon, în memoria acestui episod. E o plantă mare. Ei bine, Zaheu crede că pentru a-l vedea pe Isus trebuie să urce, în schimb Isus îl invită să coboare.

„Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și ochii, i-a spus: «Zaheu, coboară în grabă”. El credea, conform mentalității religioase, că pentru a ajunge mai aproape de Dumnezeu era necesar să urci, în schimb Isus îl invită să coboare. „Pentru că astăzi trebuie să mă opresc în casa ta”. Verbul „a trebui” folosit de evanghelist este un verb tehnic prin care evangheliștii afirmă voința divină. Așadar, acest „a trebui” să se oprească în casa lui Zaheu face parte din voința lui Dumnezeu, din planul mântuirii al acestui Dumnezeu care a venit să propună tuturor iubirea sa.

„A coborât în grabă (mai înainte alerga, iar acum din nou se grăbește) și l-a primit plin de bucurie”. Care este motivul bucuriei? Nu este doar cel al primirii persoanei lui Isus. Bucuria îi vine din ceea ce e pe cale să facă. Isus, într-o expresie care este conținută în Faptele Apostolilor, va spune: „Există mai multă bucurie în a da decât în a primi”. Și Isus i-a proclamat fericiți pe cei care fac alegerea sărăciei, a împărțirii cu ceilalți. Iată motivul bucuriei lui Zaheu.

Însă bucuriei, veseliei lui Zaheu, îi corespunde nemulțumirea celorlalți. „Văzând aceasta, toți (fără nicio excepție) murmurau: «A intrat în casa unui păcătos!»”. Păcătoșii trebuie să fie avertizați, trebuie să fie mustrați și mai presus de toate trebuie să fie evitați. Este de neconceput ca o persoană pură să intre în casa unei persoane impure, pentru că va fi contagiată de această impuritate a sa. Isus arată că nu este adevărat că omul păcătos trebuie să se purifice pentru a fi demn să-l primească, ci exact primirea Domnului este cea care îl purifică.

„Dar Zaheu, ridicându-se, i-a spus Domnului: «Iată, Doamne, eu dau jumătate din ceea ce am săracilor”. Deci el care era bogat, deja nu mai era bogat, pentru că jumătate din ceea ce are o dă săracilor. Este îmbrățișarea fericirii lui Isus.

„Iar dacă am furat de la cineva (sigur că a furat), îi dau înapoi împătrit”. Zaheu face mult mai mult decât ceea ce era prevăzut în Lege. De fapt, în cartea Leviticului, la capitolul 5, se afirmă că vinovatul trebuia să restituie, desigur, ceea ce a furat, adăugând o cincime. El face mult mai mult. Spune: „Dau înapoi de patru ori pe atât”. Ce s-a întâmplat? Era bogat, acum nu mai este, dar acum este în fericire, mulțumit și bucuros.

„Isus i-a răspuns: «Astăzi pentru această casă a venit mântuirea”. La început, Isus a fost indicat în această evanghelie ca fiind Mântuitorul, și pentru prima și singura dată, apare termenul „mântuire”. „Pentru că și el este fiul lui Abraham”. Lumea credea că, din cauza purtării sale, era o persoană exclusă, un impur, un blestemat. Nu, el este fiul lui Abraham. „Pentru că Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Fiul omului nu așteaptă ca păcătoșii să vină la el căiți, ci este el cel care merge în întâmpinarea acestor păcătoși pentru a le comunica viață. De ce spune Isus: „Să salveze ceea ce era pierdut”? Pentru că bogăția distruge persoanele. Viața se obține dând și nu acumulând. Aceasta este vestea cea bună adusă de Isus. Deci pentru el nu există cazuri imposibile, cazuri disperate.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Luca 19, 1-10

În acel timp, Isus a intrat și a traversat Ierihonul. Și, iată, un bărbat numit Zaheu, care era șeful vameșilor și era bogat, căuta să vadă cine este Isus, dar nu putea din cauza mulțimii, întrucât era mic de statură! Atunci a alergat înainte și s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci Isus avea să treacă pe acolo.

Când a ajuns în acel loc, Isus, ridicându-și ochii, i-a spus: «Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!». El a coborât în grabă și l-a primit cu bucurie. Toți cei care au văzut murmurau spunând: «A intrat să fie găzduit la un om păcătos».

Dar Zaheu, stând în picioare, i-a spus Domnului: «Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am o dau săracilor și, dacă am nedreptățit pe cineva, îi dau înapoi împătrit!». Atunci Isus i-a spus: «Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât și el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut».

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.