Vegheați, ca să fiți pregătiți la sosirea sa

Duminica I din Advent – 1 decembrie 2019

Vegheați, ca să fiți pregătiți la sosirea sa– Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Pasajul pe care liturgia îl prezintă în prima duminică din Advent, Evanghelia după Matei, capitolul 24, versetele 37-44, trebuie pus în context, altfel riscăm să înțelegem greșit și să deformăm semnificația a ceea ce scrie evanghelistul. Și care este contextul? Isus i-a alungat pe toți din templu și a denunțat cele mai înalte autorități religioase de a fi transformat casa Tatălui într-o peșteră de tâlhari, de bandiți.

Și apoi Isus s-a lamentat, a plâns asupra Ierusalimului: o instituție care, în loc să-i recunoască și să-i primească și să-i sprijine pe trimișii lui Dumnezeu, i-a ucis din totdeauna. De ce? Pentru propriul profit, pentru propria conveniență. Iar Isus anunțase că „această casă va rămâne pustie” și le-a spus discipolilor săi că templul pe care îl admirau va fi distrus. De ce? O instituție religioasă care, în loc să fie în favoarea poporului, îl exploatează pentru propriul interes, pentru propria conveniență, nu are niciun drept să existe.

Dar acest lucru nu va fi negativ. Acesta va fi începutul unei serii de prăbușiri a tuturor acelor forme de putere care domină omul, până când nu va ieși la suprafață împărăția umanului, împărăția Fiului lui Dumnezeu. Acest lucru se realizează prin proclamarea veștii celei bune care, ne asigură Isus, va face să pălească lumina soarelui, a lunii, adică a falselor divinități, și a stelelor, adică a acelor principate, a acelor puteri care se sprijineau pe aceste zeități, și va face să cadă una după alta.

 Desigur, toate acestea nu vor fi nedureroase, dar Isus asigură că el este întotdeauna de partea discipolilor săi. Și Isus a asigurat că vor putea trece cerul și pământul, dar cuvintele lui nu vor trece. Deci Isus ne asigură de victoria umanului asupra a tot ceea ce este inuman.

Iar la versetul 36, înainte de pericopa liturgică, Isus a spus: „Cât despre ziua aceea și despre ceasul acela…”, aici vorbește despre sfârșitul individual al discipolilor, „nu știe însă nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci doar Tatăl”. Acesta este un mesaj de o mare seninătate și de o mare siguranță: sfârșitul personal al discipolilor, al fiecărui individ, îl știe Tatăl, nu spune „îl știe Dumnezeu”, ci „îl știe Tatăl”, adică această relație afectuoasă, tandră, din partea Tatălui și a fiilor săi. Deci invită la cea mai mare seninătate și liniște.

Iar apoi Isus continuă și spune: „Cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi venirea Fiului omului”. Zilele lui Noe sunt zilele arcei, adică locul salvării, când doar câțiva și-au dat seama de iminența dezastrului și s-au salvat. Tot astfel, venirea Fiului omului, care inaugurează împărăția lui Dumnezeu, va fi noua mântuire, dar Isus anunță că puțini își vor da seama. Potopul nu a fost sfârșitul lumii, ci începutul unei noi umanități care a fost reînnoită, o schimbare a erei care va salva omenirea.

 „Căci așa cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau…”. Isus se referă la rutina normală, care însă ne împiedică să ne dăm seama de ceva extraordinar care este pe cale să apară, „până în ziua în care Noe a intrat în arcă și nu și-au dat seama până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și venirea Fiului omului”. Așadar, este o invitație la vigilență, căci așa cum potopul a fost un lucru imediat și doar puțini și-au dat seama, tot așa venirea împărăției lui Dumnezeu este o oportunitate pe care să o prindem din zbor, dar este o oportunitate care este condiționată – și evanghelistul a tratat acest lucru în întreaga Evanghelie – de schimbarea vieții, de refuzul valorilor false ale societății pentru a le îmbrățișa pe cele noi, care sunt: împărtășirea, slujirea și coborârea la nivelul celor din urmă.

Și afirmă Isus: „Atunci doi oameni vor fi pe câmp, unul va fi…”, aici traducerea spune „luat, iar celălalt va fi lăsat”, dar nu este „luat de acolo”. Verbul folosit de evanghelist este același pe care l-a folosit în primul capitol, în momentul bunei vestiri, când îngerul îi spune lui Iosif: „Nu te teme să o iei cu tine pe Maria”. Este „a lua” în sensul de „a primi”, „a accepta”. Așadar, această frază devine: „Atunci doi oameni vor fi pe câmp, unul va fi primit, iar celălalt va fi lăsat”. Iar apoi exemplul feminin: „Două femei vor măcina la moară, una va fi primită, iar cealaltă, lăsată”. Ce înseamnă? Împărăția lui Dumnezeu este o propunere pentru toți, dar nu este a tuturor, pentru că numai aceia care îmbrățișează valorile sale, numai aceia care acceptă să-și schimbe viața vor intra să facă parte din ea. Împărăția lui Dumnezeu nu este împărăția de dincolo, ci o societate alternativă, unde, în locul dominării celorlalți, ne punem în serviciul lor.

Și iată, așadar, invitația presantă a lui Isus: Vegheați”. Este aceeași invitație pe care Isus o va face apoi în Ghetsemani, în momentul dificultății, când toți discipolii vor fugi. „Vegheați”, adică „Oferiți-vă adeziunea față de mine”, „pentru că nu știți în ce zi va veni Domnul vostru”. Ziua Domnului poate fi neprevăzută, deoarece Isus spune că momentul va fi violent, neașteptat, întrucât înșiși membrii familiei se vor întoarce împotriva discipolilor, pentru că este vorba de a merge împotriva curentului. Este vorba de a îmbrățișa această noutate, sfidând tradiția, sfidând morala, iar acest lucru, bineînțeles, nu va fi nedureros.

Dar Isus asigură: „Nu vă faceți griji, pentru că în acel moment Domnul este cu voi”.

Și concluzionează pasajul evangheliei: „De aceea, fiți și voi gata, pentru că în ceasul la care nu vă așteptați vine Fiul omului”. Așa cum arca lui Noe nu i-a primit pe toți, ci numai pe aceia care și-au dat seama de dezastrul iminent, împărăția lui Dumnezeu este o salvare pentru toți, dar nu este a tuturor. Așadar, trebuie să fim atenți la venirea Fiului omului. Omul care are condiția divină, care nu este un privilegiu exclusiv al lui Isus, ci o posibilitate pentru toți credincioșii. Dar, a avea starea divină, îi face pe oameni să fie liberi, iar sistemul și puterea nu-i tolerează pe cei liberi, însă Dumnezeu va fi întotdeauna de partea celor săraci și persecutați.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice

Matei 24, 37-44

În acel timp, Isus le-a răspuns discipolilor săi: «Cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi venirea Fiului omului: căci, cum era în acele zile dinaintea potopului, când oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua în care Noe a intrat în arcă și nu și-au dat seama până când a venit potopul și i-a luat pe toți, tot așa va fi și venirea Fiului omului. Atunci vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat; două vor măcina la moară: una va fi luată, iar cealaltă, lăsată. Vegheați, așadar, căci nu știți în ce zi vine stăpânul vostru! Dar aceasta s-o știți: dacă ar ști stăpânul casei la care strajă vine hoțul, ar veghea și nu ar lăsa să i se spargă casa. De aceea, fiți și voi gata, pentru că Fiul omului vine în ceasul la care nu vă gândiți!».

Un gând despre “Vegheați, ca să fiți pregătiți la sosirea sa

  1. Pingback: Vegheați, ca să fiți pregătiți la sosirea sa — Curajul credinței | Blog de albina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.