Isus, dezbinătorul familiilor

Abia s-a încheiat Sinodul, și a provocat multe dezbateri, înăuntrul și în afara zidurilor Vaticanului. Pe ilLibraio.it prezentăm comentariul fratelui Alberto Maggi (preot biblist și fondator al Centrului de Studii Biblice «Giovanni Vannucci»: „Isus are o privire foarte critică asupra căsătoriei și a familiei patriarhale, iar învățătura lui nu folosește pentru a consolida această instituție, … Continuă să citești Isus, dezbinătorul familiilor

Mafia – cum se schimbă cuvintele Bisericii

Scrisoarea episcopilor din Sicilia la douăzeci și cinci de ani de la apelul lui Ioan Paul al II-lea la convertirea mafioților, în Valea Templelor din Agrigento (9 mai 1993), cu privire la care publicația noastră a oferit în mod tempestiv o sinteză, merită câteva considerații mai ponderate. Prima privește calitatea, semnificativ îmbunătățită, a pregătirii culturale … Continuă să citești Mafia – cum se schimbă cuvintele Bisericii

Necesitatea unei schimbări de perspectivă

Bună ziua, lume! Iată cuvântul Învățătorului pentru astăzi: „Însă când va veni Duhul adevărului, el vă va călăuzi spre întregul adevăr” (Ioan 16, 12-15). Trăim cufundați într-un asemenea sistem încât ne sforțăm să recunoaștem adevărul. Fiecare propune adevărul său, așa cum poate, când poate. Dacă acesta trece apoi prin diferite mass-media, atunci putem sta liniștiți: … Continuă să citești Necesitatea unei schimbări de perspectivă

Perversiunea religiei și refuzul exodului de la religie la credință

  „Vă vor alunga din sinagogi. Mai mult, va veni ceasul când cel care vă va ucide va crede că aduce cult lui Dumnezeu. Și vor face acestea pentru că nu l-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe mine” (Ioan 16,2-3). Perversiunea religiei și refuzul exodului de la religie la credință ne conduce spre consecințe … Continuă să citești Perversiunea religiei și refuzul exodului de la religie la credință

Pesah-ul în Biblie și în Mișna

Evangheliștii fac într-adevăr salturi mortale, acrobații lingvistice, numai să nu scrie că în acel unic potir era vin, pentru că sunt foarte atenți să nu asimileze niciun element al Cinei Domnului, care e ceva complet nou, cu ritualul iudaic al Paștelui, care avea ca element susținător vinul. Noul Testament prezintă patru mărturii diferite despre Ultima Cină (Matei, Marcu, Luca, Paul). Diferențele relatărilor arată intenția de a transmite semnificația teologică a gesturilor lui Isus și nu cronica lor. Mai mult, evidențiază faptul că, încă de la început, existau modalități diferite de a celebra Euharistia, pentru că aceasta e legată de viață. Ioan nu reproduce instituirea Euharistiei, dar, prin episodul „spălării picioarelor”, prezintă semnificația profundă a Euharistiei. În capitolul 6 oferă o reflecție profundă asupra Cinei, în care poate este posibil să depistăm cuvintele de consacrare folosite în bisericile din Asia Minoră. (Cf. Alberto Maggi).

Vaisamar

Miel Francisco de Zurbarán, Agnus Dei, Museo del Prado. Sursă foto: Wikipedia.

Ieri a fost seara de Pesah (Paște) pentru evrei. Astăzi este Veghea Pascală pentru catolici și protestanți. Prilej pentru câteva detalii privitoare la Pesah-ul biblic.

De curând am recitit secțiunea din Mișna (colecție de ziceri și învățături rabinice, sistematizate pe la anul 200 d.Hr.) privitoare la sărbătoarea Paștelui ebraic.

Când citești Exodul 12 (textul care descrie primul paște serbat de evrei în Egipt) nu găsești unele elemente care apar în masa pascală serbată de Isus cu ucenicii. În textul biblic găsești doar „mațot” (azime) și „marorim” (ierburi amare) și, desigur, mielul/iedul (termenul ebraic acoperă semantic ambele animăluțe).

Cel mai remarcabil element pe care nu-l regăsim în „pesah-ul veterotestamentar este vinul. Nu știm cât de devreme a fost inserat acest element. Prima lui atestare este în Cartea Jubileelor (scriere necanonică, apărută în iudaismul intertestamentar).

În Mișna, vinul capătă un…

Vezi articolul original 352 de cuvinte mai mult

„Nu, Isus nu a murit pentru păcatele noastre”

Isus a murit din cauza păcatelor mele?

Curajul credinței

gesu-280x154„Isus nu a murit pentru păcatele noastre și, cu atât mai puțin, pentru că aceasta a fost voința lui Dumnezeu, ci din cauza avidității instituției religioase, capabilă să-l elimine pe oricine îi încurcă interesele, fie el și Fiul lui Dumnezeu…”. Cu ocazia Săptămânii Sfinte, pe ilLibraio.it reflecția biblistului Alberto Maggi

 

Isus Cristos a murit pentru păcatele noastre. Exact acesta este răspunsul pe care îl dăm, în mod obișnuit, celor care ne întreabă cum de Fiul lui Dumnezeu și-a sfârșit zilele în forma cea mai infamantă pentru un evreu, pe instrumentul de execuție al crucii, prin moartea destinată celor blestemați de Dumnezeu (Galateni 3,13).

Isus a murit pentru păcatele noastre. Nu numai pentru ale noastre, ci și pentru acei bărbați și femei care l-au precedat și, deci, nu l-au cunoscut, și chiar pentru întreaga omenire care va veni. Dacă este așa, este inevitabil ca privindu-l pe cel crucificat, cu…

Vezi articolul original 868 de cuvinte mai mult

O reflecție de autor în vederea Duminicii Floriilor

Isus a murit din cauza păcatelor mele?

Curajul credinței

ulivopalme-294x154Cutremur la Ierusalim… 

„Intrând în Ierusalim, Isus face ceea ce nu ar fi trebuit să facă, lucru care îl va costa viața: se duce să atingă interesele castei sacerdotale la putere…”. Pe ilLibraio.it, în vederea Duminicii Floriilor, intervenția fratelui Alberto Maggi, biblist împotriva curentului 

„Când a intrat el în Ierusalim, întregul oraș a fost zguduit” (Matei 21,10). Pentru a indica intrarea lui Isus în Ierusalim, evanghelistul întrebuințează un verb grec (verbul seiô) care era folosit pentru mișcările telurice: venirea lui Cristos provoacă un adevărat cutremur în întregul oraș, nu doar în instituții, ci și printre locuitori. Pentru conducătorii religioși divinitatea trebuie să fie adorată, venerată, slujită în aurita captivitate a unui templu, foarte bine delimitat în sarcofagul unui sistem doctrinal perfect. Dar atunci când acest Dumnezeu încearcă să se arate, să se facă vizibil, autoritățile sunt cuprinse de panică și se pun de acord în mod unanim cu privire la…

Vezi articolul original 689 de cuvinte mai mult

De ce privește tot mai mult spre Orient cel care meditează?

Privilegiind dimensiunea liturgică și socială, Biserica nu încurajează căutarea spirituală. Despre budism și yoga.   Cine este misticul? De obicei ne gândim la un vizionar care vede, sau crede că vede dimensiuni ale realității pe care conștiința comună nu le percepe și care sunt identificate în general cu panorame cerești de madone, îngeri, sfinți și … Continuă să citești De ce privește tot mai mult spre Orient cel care meditează?